Săptămâna trecută, am avut surpriza să constat că nu sunt singurul care am scris despre situaţia mass-mediei româneşti şi, în special, despre mizeria în care se scaldă mare parte a posturilor de televiziune. Alţi colaboratori ai „altPHel”, mulţi ziarişti din presa centrală, bloggeri, scriitori de ocazie sau consacraţi, oameni mult mai avizaţi şi mai implicaţi decât mine, sesizează manifestările unei degradări morale îngrijorătoare în tot ce se întâmplă cu a „patra putere în stat”. De altfel, şi această caracterizare mi se pare preţioasă, pentru că, de cele mai multe ori, presa se
descalifică, devenind vectorul uneia dintre cele trei puteri, agresând democraţia prin propria obedienţă. Braconajul prin ghenele de gunoi ale societăţii sunt sursa de inspiraţie a unor scenarii groteşti care ne invadează şi ne îndobitocesc, prin stăruinţă şi tenacitate.
Prestaţia presei româneşti este una din dezamăgirile noastre cotidiene. Goana după audienţă naşte un fond apăsător de promiscuitate şi mitocănie pentru emisiunile de ştiri sau divertisment. Un mediu prielnic, în care golanii, ajunşi campioni ai dreptăţii, ne sufocă în show-uri păcătoase, cu incultura şi proasta lor creştere.
Zilele acestea s-a stins Dan Mihăescu, umoristul şi regizorul care a scris texte memorabile pentru marii noştri actori de comedie. Mai nimic, pe media, despre tristul eveniment. Totuşi cineva a postat pe net „spovedania unui umorist” a marelui scenarist, o apreciere tulburător de reală a vremurilor pe care le trăim: „După vodevilul din decembrie 1989, mulţi realizatori de spectacole, autori şi actori au înţeles că democraţie şi libertate de exprimare înseamnă dese incursiuni prin chiloţi de ambe sexe. Au proliferat glumele vulgare, gesturile obscene, divertismentul tv. cât mai trivial. Discutând cu reprezentanţi ai «noului val», aceştia m-au informat, miloşi, că timpul nostru, al băt