Nici Guvernul Ponta, nici USL nu se asteptau ca raportul de monitorizare a Justitiei sa le fie foarte favorabil, dar nici sa primeasca in acelasi timp doua ofense.
Daca ne luam dupa oficialii guvernamentali, "sentinta" li s-a dat fara posibilitatea de a se apara, ceea ce nu mai miroase a Uniune Europeana, ci a altceva, iar unele critici se bazeaza pe informatii venite doar dintr-o parte, desi inca din dreptul roman ne-a ramas principiul "audiatur et altera pars".
In aceste conditii, se cuvine sa vedem cum s-a ajuns aici, iar, ca sa nu ne tot lamentam la un "Zid al Plangerii" imaginar care e soarta noastra, ar fi bine sa spunem lucrurilor pe nume.
Necazurile nu le avem de azi - de ieri, ci deriva tocmai din Constitutia "Iorgovana" (1991). Lipsa curajului de a ne desparti de trecutul ceausist ne-a determinat atunci ca separatia celor trei Puteri ale statului de drept sa se faca cu jumatate de gura, iar fraiele lor sa fie tinute de o autoritate unica, deasupra tuturor celorlalte, presedintia, detinuta atunci de "cel mai de buna credinta roman", Ion Iliescu.
Constitutia lui Iorgovan
Modificata in 2003 in cateva aspecte legate de integrarea noastra in NATO si UE, urmasul lui Ion Iliescu, Adrian Nastase, impreuna cu coalitia de la Putere a considerat ca nu i-ar strica un astfel de avantaj, gandindu-se ca presedintia sigur ii va reveni dupa alegerile din 2004, de aceea a lasat-o mai moale cu separatia puterilor. Numai ca, vorba din batrani, nu e pentru cine se pregateste, ci pentru cine se nimereste.
Daca celelalte surate de lagar socialist, odata scapate din stransoarea partidului unic, au stiut sa iasa din capcanele juridice ale fostului regim, Romania fie n-a stiut, fie n-a putut, fie n-a vrut sa scape, desi din 1989 pana azi am condamnat oficial de cateva ori comunismul.
Justitia si iar Ju