Misoginismul politic se manifestă deja ca o axiomă. Nu se mai pune la îndoială, ba chiar se face paradă cu el. Deşi, evident, cu o altfel de titulatură, dar cu acelaşi înţeles. Bărbăţie, curaj, determinare, luptă, tărie, rezistenţă şi alte asemenea atribute.

Scena politică românească este asemeni unui ring în care mai mulţi cocoşi se iau de creastă, se ciupesc şi se înfoaie, aclamaţi de pe margini de găini. Pardon, de femeile din politică. Aş face aici menţiunea că nu toate. Dar acele excepţii sunt atât de rare şi de valoroase, încât nici nu se mai văd din marea de cotcodăcitoare. Iar dacă se fac cu ceva remarcate sunt prea deştepte cât să stea prea mult pe lângă ring şi-şi aleg propriul drum de pe care aruncă cu praf peste penele înfoiate ale cocoşilor. Care se bat, normal. Ce altceva să facă decât să se bată, iar în pauzele de publicitate să se mai admire puţin în oglindă şi să contabilizeze numărul de like-uri adunate de pe la găini, găinuşe şi puicuţe?

Acum, sunt şi ei de înţeles. Până la un punct. La ce femei avem în politică, aşa bărbaţi. Mergând pe modelul extremelor în toate, avem pe de-o parte modelul cocoţat pe tocuri de 15 cm, în fuste strâmte, chinuindu-se să meargă şi făcând eforturi şi mai mari să vorbească de la botoxul cu care se injectează periodic, prin abonamente avantajoase făcute pentru clientele fidele. IQ invers proporţional tocurilor, crescut artificial şi sistematic, în funcţie de prestaţie.

Pe de altă parte, avem modelul cu coafură gen Elena Ceauşescu, cămaşă pepită cu danteluţă, sacou dungat şi fustă cu lungime nedefinită, încununată cu pantofi joşi, din aceia care protejează monturile. IQ prăfuit şi la fel de original pe cât este şi vestimentaţia.

În ring… Într-un colţ, cocoşi burtoşi, cu penele jumulite, costume gen sac sau armonică, pantofi în trend de pe vremea când Benone Sinulescu lansa hituri. Reîntineresc di