Sub balconul meu

Tot ce-i la mine sub balcon

E al meu.

Copiii mei,

Maşinile cu alarmă, ale mele,

Trecătorii mei,

Câinii mei vagabonzi,

Pisicile mele fără coadă

Şi bicicliştii mei gata să cadă.

La mine sub balcon este o lume

Pe care, când nu dorm, o iau pe nume.

În roluri inverse

Dacă aş fi „tu”

Mi-ar fi dor de mine

M-aş căuta

Şi mi-aş vorbi despre iubire

Dacă aş fi „tu”

N-aş ezita să mă iert

Sau să îmi cer iertare

Aş considera că, într-un fel sau altul,

Toate problemele

Au rezolvare.

Amprentă

Mi-e dor de tine,

Cea care îmi cereai

Un prosop curat,

„Doar pentru faţă!”

Iar eu îţi zâmbeam

Ştiind că-l am mereu

Pus de-o parte

Fin şi albastru,

Ca o filă de carte…

Şi chiar garsoniera

Părea lipsită uneori de viaţă

Lucruri banale înmugureau

Când îmi spuneai:

„Vreau un prosop pentru faţă!”

După tine…

Da, o să iasă la o cafea

Şi după tine

Şi-o să zâmbească altuia

Şi o să-i spună că „îi pare bine”.

Da, o s-o atingă uşor pe mână

Şi da, va accepta timidă provocarea

Da, o s-o invite la el

Şi da, ştii şi tu continuarea…

O să fie viaţă şi după tine

Şi o să fie nopţi cum nu a mai trăit

Ţinută-n braţe, undeva la mare

Va spune că trăieşte cel mai tandru răsărit.

Ai intuit corect, o va iubi

Şi ea îl va iubi şi îl va răsfăţa

Şi da, e adevărat

Că nu îşi va mai aduce aminte precis

Când este ziua ta.

Ai învăţat ceva lecţii de viaţă

De ştii atât de bine ce se va-ntâmpla

Cum mult prea b