Nu spune nimeni că e direct vinovat directorul spitalului sau doctorii de acolo. Oricum, vinovăţia în ţara asta e la fel de relativă ca urletele lui Adrian George în emisiunea de la Realitatea TV. Un caz în urma căruia o fetiţă a ajuns legumă n-a fost elucidat nici astăzi, după şase ani iar părinţii n-au primit nicio cea mai mică consolare posibilă, să afle cine a fost de vină. Mai mult, directorul spitalului zbiară ca la uşa cortului într-o emisiune televizată şi îi spune unui jurnalist să rezolve el problemele spitalului din Năsăud. Mai urma să-i tragă două palme fetiţei şi s-o certe că s-a îmbolnăvit.
În urma celor întâmplate cu micuţa Antonia şi apoi cu scandalul de la televizor, directorul Spitalului din Năsăud, Adrian George, trebuia să-şi dea demisia. Asta s-ar fi întâmplat în orice ţară civilizată din lume, pentru că nu e normal ca şeful unei instituţii care ar trebui să vindece oameni, să zbiere la ei, să-i certe. Pentru că nu e normal ca nimeni, după două astfel de cazuri grave, să nu-şi asume răspunderea. Da, e de vină şi sistemul, dar din sistem fac parte doctorii, asistentele şi inclusiv directorul Adrian George. Care, odată ce a semnat contractul de director, trebuia să ştie că are şi anumite responsabilităţi, trebuia să ştie că să conduci un spital în România, pe sărăcia asta, cu resursele astea precare, nu e ca şi cum ai fi şef peste o echipă de strungari. Ar fi trebuit să ştie că greşelile doctorilor costă vieţi omeneşti. Şi ar fi trebuit să ştie că tot ce se întâmplă acolo, în spitalul condus de el, e în responsabilitatea lui.
Nu trebuia să meargă Ioan Ţintean şi Radu Moldovan să-i ceară demisia, nu era nevoie de presiuni ca directorul spitalului din Năsăud să recunoască că are şi el o parte de vină pentru ce se întâmplă acolo. La urma urmei, dacă simte presiuni în ceafă, dacă tot ce ştie e să dea replici de genul "la fotbal