Galeria Simeza a găzduit joi, 24 ianuarie 2013, vernisajul expoziţiei Mitologii subiective, a artistului Valentin Tănase. Imaginile propuse în cadrul amintitului eveniment sînt, înainte de orice alt atribut, seducătoare. Lucrările atrag atenţia miilor de trecători de dincolo de geamuri, determinîndu-i pe foarte mulţi dintre aceştia să treacă pragul galeriei, fapt care, fără a fi un indicator relevant, nu este deloc neglijabil. Publicul bucureştean va avea ocazia să vadă expoziţia in situ, întîmplător sau programat, pînă pe 6 februarie. În rîndurile de faţă ne vom opri la cîteva dintre aspectele aflate dincolo de prima lectură şi de aparenţe, în general.

Indiferent dacă este vorba despre grafică sau despre pictură, aria reperelor tehnice şi a semnelor în cadrul cărora evoluează artistul este determinată de jaloane suprarealiste, baroce, romantice, manieriste şi de comics/benzi desenate, în ordinea enunţată. Titlul ales pentru fondul de lucrări expuse la Simeza justifică şi acoperă pe de-a-ntregul tematica. O axă iconografică sinoptică ar fi Salvador Dali-René Magritte-Jacopo da Pontormo-Giovanni Battista Piranesi-François de Nomé, desigur, doar pe palier formal. Pe de altă parte, cei obişnuiţi cu reviste de benzi desenate (realizate la nivel de excelenţă) precum Heavy Metal Magazine vor face legătura între nudurile lui Valentin Tănase şi cele ale lui Tariq Raheem sau Lorenzo Sperlonga.

Revenind la expoziţia comentată şi la o clasificare morfologică a imaginilor, avem de-a face în principiu cu arhitecturi fantastice, nuduri, cai şi peisaje romantice, toate acestea organizate în compoziţii alegorice ori suprarealiste. Dezvoltarea „naraţiunilor“ propuse pe mai multe planuri sugerează simultaneitatea sau interacţiunea coordonată a unor serii de evenimente distincte, întărind ideea lumilor paralele reprezentate în prim-plan şi în fundal, în fer