Bufniţele nu ar avea nevoie de ochi la spate ca să vadă ce se află acolo, fiindcă ele îşi pot roti capul, de jur împrejur. De fapt, chiar mai multe specii de bufniţe, precum cea nordică pătată, îşi pot răsuci capul la 270 de grade, în fiecare direcţie, ceea ce înseamnă că pot să privească şi în stânga, rotindu-şi capul spre dreapta şi vice-versa. Ameţitor, nu?

Dar cum este posibil aşa ceva, fără ca arterele să le fie afectate şi fără ca circulaţia sângelui spre creier să le fie întreruptă?

Phillippe Gailloud, un cercetător de la Johns Hopkins University School of Medicine a încercat să afle, împreună cu o echipă:

„Până acum, specialiştii în imagistică medicală ca şi mine, care au văzut multe cazuri de oameni cu arterele gâtului şi ale capului afectate, din cauza unor leziuni, au încercat mereu să înţeleagă cum de bufniţele, care îşi sucesc atât de rapid capetele, nu păţesc nimic”, explică cercetătorul, pentru livescience.com

„Dacă un om ar încerca să îşi rotească atât de mult capul, s-ar alege cu cheaguri de sânge, care ar putea provoca un atac cerebral, pe lângă faptul că şi-ar rupe gâtul. Carotida şi arterele vertebrale ale gâtului unui animal, inclusiv ale bufniţei, sunt foarte fragile”, mai spune cercetătorul.

Pentru a observa mai bine vasele de sânge ale bufniţei, în momentul în care aceasta îşi răsuceşte gâtul, cercetătorii au injectat colorant în vasele de sânge ale unor exemplare moarte şi, cu ajutorul tomografiei computerizate, au reuşit să vadă fluidul licărind, în arterele păsărilor. Apoi, cercetătorii au răsucit capul păsăriilor, ca să vadă ce se întâmplă.

După ce au obţinut imaginile relevante, echipa a injecat o substanţă asemănătoare plasticului în venele mai multor specii de bufniţe, apoi le-au disecat.

Cercetătorii au găsit astfel un număr de caracteristici unice, nedescoperite anterior. În primul rând, oasel