In 14 martie 1930, Venetia Burney, in varsta de 11 ani, si familia ei luau micul dejun in casa lor din Oxford, Anglia, discutand despre stirea zilei, respectiv descoperirea unei planete. Bunicul Venetiei, Falconer Madan, fost bibliotecar la Universitatea Oxford, citea din London Times:
"Profesorul Harlow Shapley, director al Observatorului Hardvard, a anuntat astazi ca Observatorul Lowell din Fagstaff, Arizona, a descoperit o a noua planeta. Acesta, care nu a fost inca numita, este dincolo de Neptun. Este, probabil, mai mare decat Pamantul, insa mai mica decat Uranus.
Descoperirea confirma credinta raposatului dr. Percival Lowell ca o astfel de planeta exista si este rezultatul unei cautari sistematice, ce a durat mai multi ani. Profesorul Shapley califica aceasta descoperire ca fiind cea mai importanta de la descoperirea lui Neptun, in 1846", se mentiona in publicatia amintita, in anul 1930, in data de 14 martie, conform Mental Floss
Venetia era familiarizata cu mitologia greaca si romana, dar si cu planetele si distantele lor relative fata de Soare de la scoala. In timp ce familia discuta despre cum ar trebui sa se numeasca planeta, fetita a spus: "Cred ca Pluto ar fi un nume bun".
Pluto, zeul imparatiei subpamantene, avea capacitatea de a se face invizibil. Din acest motiv, Pluto parea un nume numai bun pentru o planeta departata, ce statuse ascunsa, invizibila pana atunci.
Bunicul fetei imediat a sugerat acest nume unui prieten de-al sau, Herbert Hall Turner, profesor de astronomie la Universitatea Oxford, care participa la o intalnire la Royal Astronomical Society (RAS), in Londra, in acea vreme. Deja disputa era apriga in Flagstaff si la RAS legat de numele pe care urma sa il primeasca planeta. Nimeni nu se gandise insa pana atunci la acest nume.
"Cred ca Pluto este excelent", a raspuns Tur
