Imaginile cu copiii legati de paturi din spitalul judetean Buzau sunt cu adevarat cutremuratoare si greu de explicat, greu de conceput intr-o tara a UE in secolul XXI.
Dar, fara a le scuza, fara a incerca sa le diminuez grozavia, va intreb cat de ingrozitoare ar fi fost stirea ca la spitalul din Buzau un copil si-a rupt o mana, un picior, si-a fracturat coloana sau a murit dupa ce cazut din pat, pe scari, pe geam sau in mai stiu eu ce asemenea circumstante.
Era mai bine, mai suportabil?
Nu stiu daca medicii, asistentele si infirmierele din spitalul de la Buzau sunt niste sadici nenorociti, a caror principala placere este sa chinuie cu buna stiinta si placere chiar niste copii nevinovati.
Dar stiu sigur ca sunt cu mult, mult mai putini decat prevad orice norme legale si de bun simt. Nu este posibil ca 6 asistente si 2 infirmiere sa supravegheze eficient 66 de copii bolnavi, sa le administreze si tratamentele, sa faca fata si eventualelor, dar foarte probabilelor situatii de urgenta.
Si atunci cadrele medicale de la Buzau au recurs la o solutie de avarie. Oribila, teribila, dar macar mai sigura. Aceea care punea deoparte raul cel mare. Raul care s-a intamplat la Maternitatea Giulesti. Si incendiul devastator de acolo a avut aceeasi cauza - lipsa de personal care punea supravegherea unui salon intreg in grija unei singure femei care, teoretic, vreme de 12 ore nu putea sa mearga nici la toaleta.
Ministrul Nicolaescu spune ca la Buzau nu e o problema de sistem, ci de management. Ba exact una de sistem este. Putem gasi cati tapi ispasitori vrem. De la directorul spitalului pana la ultima infirmiera. Putem arunca din nou cu galeti de laturi in cadrele medicale. Doua dintre ele ar putea fi concediate. Nu ele sunt de vina.
Solutiile disperate la care recurg, dezumanizarea pe care o experimente
