Popularii europeni comit o greşeală ucigătoare cu încercarea lor de a face respiraţie gură la gură PDL-ului, imediat după înfrîngere, şi de a-l pune pe picioare pe Traian Băsescu, dînd vina pe învingători, ca şi cum ăştia ar fi cîştigat la masa verde, nu la urne. Fiindcă asta e raportul pe MCV prezentat Parlamentului European de Comisia Europeană încă dominată de populari. Politizat şi ignorînd cele trei rînduri de alegeri care au avut loc în România, raportul caută în coarnele unor instituţii manevrate politic, ANI, DNA, CCR, încît chiar şi acolo unde are dreptate, de pildă în privinţa superimunităţii pe care şi-au votat-o parlamentarii sau în materie de incmpatibilităţi vădite, raportul te face să crezi că ţine partea perdanţilor, nu cumpăna dreptăţii.

Acelaşi raport tace suspect asupra celor ce se petrec la CMS, deşi, fiind vorba de justiţia din România, ar fi trebuit să-şi dea cu părerea şi despre întîmplările CSM-ului.

Eforturile susţinătorilor din ţară ai PDL-ului şi ai lui Traian Băsescu ar fi mai de înţeles, chiar dacă mi se par la fel de contraproductive în privinţa atragerii sau reatragerii de simpatizanţi.Astea însă ţin, să zicem, de lupta politică de acasă. O galerie care-şi aplaudă echipa, chiar şi după ce a pierdut la un scor dezarmant, are ceva impunător. Şi dacă-i mai şi fluieră pe cîştigători, ăsta e un semn că nu şi-a pierdut aplombul. Dar dacă şi mult după meci galeria e mai preocupată să-i fluiere pe ceilalţi decît să-şi ajute trupeţii să se adune, îşi forţează plămînii degeaba. De unde ştii? s-ar putea să mă întrebe vreunul dintre stîlpii galeriei pedeliste. Fiindcă îmi aduc aminte ce s-a întîmplat cu ultraşii PNŢCD cînd le-a retrogradat partidul din parlament.

După ce au pierdut alegerile locale, ţărăniştii n-au încercat să-şi limiteze pierderile, analizînd ce se petrece la ei în ogradă şi dîndu-i afară din partid pe cei car