Foarte aproape de centrul municipiului Bacău, undeva în stânga drumului principal, într-o îngrămădire de blocuri fără niciun simţ estetic, se deapănă firul vieţii unuia dintre cei mai longevivi sportivi români din toate timpurile. În tihna unui apartament mobilat cu gust, dar după posibilităţile a două pensii destul de mici, locuieşte familia Anghelache. Multora numele acesta nu le spune, poate, nimic. Constantin Anghelache are însă o poveste ieşită din comun, pe care vă invităm să o cunoaşteţi în paginile care urmează. Îl vom regăsi pe eroul nostru nonagenar în ipostaze cât se poate de diferite: învăţându-l pe Majestatea Sa Regele Mihai I să schieze, jucând fotbal cu marile valori ale balonului rotund, încarcerat pentru principiile sale sau construind de la zero o bază sportivă care îi poartă numele. Să pătrundem, aşadar, împreună în universul „Constantin Anghelache”...
Constantin Anghelache s-a născut în 1920, pe undeva prin apropiere de Şoseaua Chitilei, aşa că va împlini anul acesta nu mai puţin de 93 de ani. Familia nu avea posibilităţi materiale deosebite, dar nici nu se poate spune că trăia în sărăcie. Pe vremea aceea, însă, puţini copii, chiar din Bucureşti, aveau parte de jucării. Aşa că pe micul Constantin nevoia l-a învăţat de mic să improvizeze. În epoca respectivă, o îngrămădeală de câlţi, legată cu ceva sfoară sau chiar dantelă, reprezenta atracţia numărul unu a străzii; obiectul încerca din răsputeri să copieze forma unei sfere. Copiii o foloseau pe post de minge, iar partidele de fotbal se încingeau ad-hoc. „Ridicam praful de pe strada unde locuiam în fiecare zi. Ne jucam cu o plăcere nebună, iar energia specifică vârstei ne dădea aplomb şi elan. Pe acea vreme, Şoseaua Chitilei arăta diferit de ceea ce am văzut că înfăţişează astăzi. Era mult praf, iar genunchii şi degetele de la picioare arareori erau lipsiţi de julituri şi zdrelituri”, p
