Nimic mai reconfortant decât spectacolul unei instituţii publice care aplică, sistematic, programe destinate promovării valorilor autentice ale naţiunii noastre. Nimic mai înălţător şi emoţionant decât imaginea unui conducător de instituţie care posedă viziunea şi darul de a comunica, precis şi eficient, cu cei din jurul său. Nimic mai generator de optimism decât naşterea unei noi politici culturale, ce slujeşte, în fine, nu doar unei clici de impostori, ci României şi poporului ei.
Acest inceput de articol mi-a fost sugerat de veştile bune sosite de la Institutul Cultural Român. Pagina electronică a ICR oferă accesul nemediat la procesul de creaţie şi edificare instituţională gestionat de domnul Andrei Marga. Ieşind din tăcerea auto-impusă, preşedintele ICR a răspuns, în fine, criticilor săi. Pertinentă şi echilibrată, replica ICR a clarificat chestiunile pe care detractorii anti-patriotici le evocau, obsesiv. Cei care acuză sunt, în fapt, aceiaşi indivizi ce au parazitat ICR în anii întunecaţi ai administraţiei trecute.
Pe acest drum luminos al despărţirii de ereziile cosmopolite şi anti- naţionale, apariţia cărţii semnate de însuşi Andrei Marga, “ Cultură, democraţie, modernizare” este un reper de neocolit. Domnul Andrei Marga oferă şi cheia de lectură adecvată cu care putem citi acest volum. Departe de a fi semnul narcisismului intelectual, cartea domniei sale este un modest ghid hermeneutic cu care angajaţii şi partenerii ICR vor putea, de acum înainte, să se descurce în labirintul de întrebări şi de dileme al activităţii lor. Interpretarea misiunii lor este dată chiar de preşedintele ICR- iată o inovaţie salutară. Ar fi util ca ediţii revizuite şi adaptate ale volumului să fie publicate cât se poate de des.
Un al doilea semn încurajator de planificare intelectuală pe durată medie şi lungă este publicarea, pe acelaşi si
