Într-o carte a sa intitulată Cînd moare o epoca, Dan Ciachir, portretizîndu-l pe fostul său patron Eugen Barbu, ne aminteşte un loc comun al anilor tîrzii ai comunismului
: „Trei etichete erau lipite în genere pe un indezirabil : evreu, homosexual sau informator... Barbu susţinea că X sau Y i-a făcut cutare confidenţă. Trebuie spus că, pe lîngă persoane de calitate precară sau îndoielnică, mi s-a întîmplat să văd şi cîteva foarte onorabile intrînd în confesionalul ad-hoc al lui Barbu. Traiectoria ideologică a lui Barbu nu a fost alta decît aceea a fostului regim." Cînd era vorba de comandamentele şi strategiile Securităţii, Eugen Barbu ştia despre ce vorbeşte. A fost unul dintre cei mai buni executanţi ai Instituţiei şi, bineînţeles, unul dintre cei mai importanţi profitori ai ei. Dar ziarele puterii de astăzi nu procedeaza altfel. Tot evrei, homosexuali şi informatori sînt făcuţi cei care deranjează. Şi multe alte delicateţuri. Continuitate înainte de orice !
Meseria de editor îţi aduce şi neaşteptate satisfacţii. Am avut ocazia să cunosc destui generali şi colonei ai fostei şi atît de temutei Securităţi. Alţii decît cei cărora le-am tipărit memoriile. Şi am putut să aflu astfel lucruri care nu sînt scrise în cărţi.
De exemplu, un colonel specializat în informaţiile economice, şi deci mai puţin interesat de cele ale politicii pure, mi s-a confesat cu toată onestitatea că Instituţia nu a avut deloc de suferit de pe urma evenimentelor din 1989-1990. Oamenii manifestau violent în Piaţa Universităţii, ziarele scriau tot felul de lucruri, dar Instituţia şi-a continuat nestingherită activitatea. Doar doi-trei ofiţeri, şi nu dintre cei importanţi, au disjonctat şi au început să facă declaraţii aiurea, fără să producă însă mari pagube Casei.
Un alt ofiţer, din conducerea foarte restrînsă a Securităţii, mi-a povestit cu mult haz cum a trăt el pol
