Un pasaj amuzant din raportul Curţii de Conturi pe 2011, dat recent publicităţii:
La Institutul pentru Investigarea Crimelor și Memoria Exilului Românesc au fost angajate, lichidate, ordonanțate și plătite cheltuieli bugetare, în sumă de 4 mii lei, care nu au legătură cu obiectul de activitate desfășurat de către institut: în anul 2011 IICCMER a editat volumul „Filosofie și mit la Karl Marx” în 700 exemplare, pentru care a plătit suma de 4 mii lei. Acest volum nu ar fi trebuit editat, deoarece, prin conținutul său, nu face referiri la memoria perioadei comuniste din istoria României și nici la dezvoltarea cercetării științifice în domeniul istoriei comunismului prin metode critice și comparative și în concordanță cu standardele internaționale; (pagina 57, Raportul Curţii de Conturi)
Nu cred că mă poate cineva bănui de simpatii pentru Vladimir Tismăneanu. Am o problemă cu instituţia IICMER care e cît se poate de inutilă în varianta sa complet politizată. Ca să aibă un sens ar trebui poate să treacă sub egida Academiei sau a Universităţii Bucureşti şi să-şi descopere o metodă de analiză mult mai aşezată, să-i spunem “ştiinţifică”.
Dar de cînd citeşte Curtea de Conturi cărţi despre Marx şi mai şi consideră că nu e adecvat CONŢINUTUL? Nu interesează faptul că o editură privată unde Tismăneanu publică sau coordonează colecţii primea fonduri de la o instituţie de stat condusă de acelaşi Tismăneanu. Să zicem că i-ar fi putut reproşa ceva care să semene cu un conflict de interese. Pentru Curtea de Conturi contează altceva: conţinutul nu este potrivit. Nicolae Văcăroiu a citit cartea şi a spus: nu, asta nu merge pe bani publici. Ridicol.
Aşa se bagatelizează vini mult mai pămînteşti: scandalul vorbitului în exces la telefon, decontului călătoriilor mai ales ale unor oameni care ne-au scos ochii despre cum lucrează “onorific”…
De ce apar texte în