►►►Ochii noştri duhovniceşti au văzut, Duminica aceasta, pe Zaheu, mai marele agenţilor fiscali din acea vreme, suit într-un copac, din dorinţa de a-L vedea pe Hristos. Oare astăzi mai există Zahei? ◄◄◄

Episodul evanghelic al întâlnirii dintre Domnul şi Zaheu este o lecţie-model despre cum ar trebui să fie profilul moral şi spiritual al funcţionarilor publici.

Din text aflăm că percepţia publică asupra şefului fiscului din Ierihon, de la acea dată, nu era departe de cea majoritară astăzi. Averea deţinută, poziţia socială înaltă şi gestionarea unor resurse financiare publice semnificative, toate constituiau motive suficiente pentru ca Zaheu să fie suspectat de îmbogăţire pe spinarea contribuabililor. Aşadar, conform şi spuselor mulţimii, el era privit ca un om păcătos.

Totuşi, la o privire mai atentă, Zaheu pare a fi tipul bogatului milostiv, care nu se ruşinează în a căuta sfinţenia. Să vedem dacă este adevărat.

Mai întâi, aflăm că el nu are nici un complex legat de imaginea sa publică. Deşi era mic de statură şi nerespectat de mulţimea care nu-l lasă să ajungă la Hristos, totuşi nu face uz de poziţia sa publică înaltă pentru a ajunge la El. Înţelegem, de aici, că era smerit dar şi om de acţiune, spirit practic, deoarece stăpânit de dorinţa de a-L vedea pe Domnul, pur şi simplu se suie într-un copac, pe unde urma să treacă.

Hristos, ştiindu-i inima şi văzându-l în copac, îi oferă o şansă spre dobândirea desăvârşirii, autoinvitându-se în casa sa. Gestul Mântuitorului va provoca atunci, ca şi acum, nemulţumirea şi murmurul maselor justiţiare în gândire, dar bucuria celui ce vedea cum se cuvine folosul banilor în societate.

Apoi, ceea ce se întâmplă în casă ne demonstrează că dobândirea mântuirii nu ţine de cantitatea de bogăţie de care dispui, ci de modalitatea în care o întrebuinţezi.

Astfel Zaheu, stând în picioare, în