Pentru D.C.

Acum vreo trei ani, o prietenă mi-a dăruit o pietricică miraculoasă. O să te apere de toate relele posibile! mi-a spus. Am băgat pietricica în buzunarul hainei, după ce i-am mulţumit. Nu cred în capacitatea pietricelelor de a face miracole, dar pietricica aceea arăta atît de bine, încît am tot purtat haina în care am pus-o, pînă cînd soţia mea mi-a spus că s-ar putea să creadă cunoscuţii mei că am transformat-o într-o carapace, iar necunoscuţii care mă văd să-şi închipuie că asta e singura mea haină de ieşit în lume. La un moment dat ar fi avut dreptate şi unii şi alţii. Uitasem de pietricica miraculoasă atunci cînd doamna mea mi-a adus altă haină. Am încercat-o. Mi se potrivea. Am scos din carapace tot ceea ce conţineau buzunarele la vedere şi doar am pipăit buzunarul înterior în care era pietricica. N-am simţit-o.

După cîteva zile am făcut o gripă, prima oară după mulţi ani. Apoi a venit vara. Şi m-am trezit cu o răceală. Cine ia în serios aşa ceva? Cînd s-a făcut iarnă, m-am trezit cu anumite semne, jenante. Ca orice soţ de doctoriţă, ştiam să le interpretez, fără s-o întreb ce-ar putea însemna ele. Mi-am închipuit, un timp, că, dacă ştiam despre ce era vorba, boala pe care mi-o diagnosticasem de unul singur se va retrage. Nimic. Era atît de obraznică, încît m-a făcut să slăbesc 20 de kile. Aşa că m-am dus la doctor. Cu diagnosticul o nimerisem, nu şi cu regimul pe care mi-l prescrisesem de capul meu. Analize, alt regim alimentar, plus observaţia doamnei mele că mi-a trebuit cam mult timp pînă să recunosc că aveam ce aveam.

Cînd a venit frigul, caut o haină în şifonier şi dau de vechea mea carapace. Era cam uzată, dar înainte de a o pune la loc, am pipăit-o mai cu atenţie. Şi am găsit pietricica. M-am uitat la ea, apoi am băgat-o la loc, în buzunarul hainei, cu miracolele ei cu tot. Cînd m-am dus din nou la doctor, pentru controlul