Unii dintre primarii din zona rurală a Romanului cred că noua organizare administrativ-teritorială va conduce la o mai bună gestionare a fondurilor. În opinia altora, însă, comasarea comunelor va stopa dezvoltarea satelor.
Regionalizarea țării este văzută de politicieni ca un pas înainte în dezvoltarea României. Singurul obstacol în fața acestei mari provocări politice pare să fie formula în care noua organizare administrativ-teritorială va fi făcută. În guvernul Boc, tema reorganizării administrativ-teritoriale a țării nu a avut sorți de izbândă. PDL a dorit să impună la nivelul țării o variantă cu 12 sau 14 regiuni, conturate după modelul aplicat în România între 1960 – 1968. Conform acestei variante, Moldova, de exemplu, era împărțită în două regiuni: una cu capitala la Iași, care ar fi inclus teritoriile județelor Botoșani, Suceava, Neamț și Iași, iar cea de-a doua, având capitala la Bacău, alcătuită din teritoriul județelor Bacău, Vaslui și Vrancea. Varianta nu a fost pe placul UDMR. Motivul: PDL dorea ruperea județelor cu populație majoritar maghiară. Ca urmare, proiectul a căzut.
Cu o majoritate consistentă în Parlament, USL vede altfel România, și anume împărțită în opt regiuni de dezvoltare, chiar din acest an. Aceste regiuni există și în prezent, doar că nu au personalitate juridică. Tot USL ne promite că revizuirea Constituției din acest an va viza, pe lângă aspecte legate de atribuțiile președintelui României, numirea judecătorilor Curții Constituționale și atribuțiile Guvernului, și introducerea regiunii, în legea fundamentală, ca unitate administrativ-teritorială.
Pro și contra regionalizării
Coborând din Parlament în satele din jurul Romanului, regionalizarea este privită diferit de către primarii comunelor. Unii văd în această nouă organizare administrativ-teritorială o mai bună gestionare a fondurilor,
