Se implinesc sase decenii de la incetarea din viata, in conditii tragice, a celui care fost unul dintre ziditorii Romaniei Mari, remarcabil om de stat si neinduplecat luptator pentru democratie, Iuliu Maniu (8 ianuarie 1973-5 februarie 1953). Moartea lui Iuliu Maniu, de fapt un asasinat, era rezultatul actiunii criminale a regimului comunist de exterminare a elitelor acestei tari. Nu i se putea ierta lui Maniu, cum nu li se putea ierta unor Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Ion Flueras, Iosif Jumanca, Ioan Barbus, Corneliu Coposu, faptul ca refuzasera sa ingenuncheze si sa devina complicii distrugerii Romaniei. La Sighet, la Aiud, la Ramnicu-Sarat, la Canal si in celelalte locuri de detentie din Gulagul romanesc, s-a urmarit, cu diabolica metoda, lichidarea spiritului liber, suprimarea traditiilor pluraliste, distrugerea rezistentei democratice romanesti. Cand unii au lipsa rusine sa compare soarta lui infractorului de drept comun Adrian Nastase cu aceea a martirului politic Iuliu Maniu, este obligatia oricarui om cinstit sa se revolte si sa protesteze impotriva acestei obscenitati. Public aici, fara niciun fel de modificare, textul conferintei cu titlul “Basarabia, Romania, Europa” pe care am tinut-o la New York, sub auspiciile Fundatiei “Iuliu Maniu”, pe data de 28 martie 1992. Textul este inclus in volumul “Irepetabilul trecut”, editia a II-a revazuta si adaugita, aparut la editura Curtea Veche, cu o postfata de Bogdan C. Iacob. (4 februarie 2013)

Îmi face o deosebită plăcere să împărtășesc aceste reflecții în cadrul unei adunări organizate de Fundația Iuliu Maniu din New York cu prilejul comemorării unirii Basarabiei cu Țara. Spun acest lucru pentru că Iuliu Maniu, bărbat de stat de altitudine europeană și gânditor politic remarcabil, a sesizat cu o rară perspicacitate primejdiile ascunse în proiectul comunist. Educat în atmosfera liberală a Europei Central