De ce oare mă aşteptam ca Traian Băsescu să se declare mulţumit de raportul Comisiei Europene? Şi de ce am fost sigur că Băsescu va fi de acord şi cu paragraful despre presă din acest raport? Nu m-a surprins nici măcar că preşedintele a spus chiar „linşaj mediatic”, formulare care lipseşte din raport, dar care rimează cu „tonomatele”, cu „mogulii de presă” şi cu listele cuprinzînd televiziunile care nu i-au plăcut la un moment dat lui Traian Băsescu.
Nu mă aşteptam totuşi ca Băsescu să declare ritos că ceea ce comentează el despre raport reprezintă poziţia oficială a României. Asta 1.ca să-i facă pe uselişti să nu se plîngă în Parlamentuil European de acest raport partizan, elaborat după ureche şi care recomandă măsuri care ar putea duce la restrîngerea libertăţii presei din România, 2.ca să ne aducă aminte că afară, România vorbeşte prin el şi spune numai ceea ce are el de spus. Nu mă aşteptam ca Băsescu să zică una ca asta, pentru că acum nu mai putea folosi vechiul său argument de forţă, cel al întoarcerii la popor. De altfel, Băsescu n-a îndrăznit nici măcar să facă vreun banc pe tema revenirii la popor, de teamă să nu-l ia parlamentul în serios.
Pe cînd comenta preşedintele raportul CE la Cotroceni, prin ţară aveau loc nişte alegeri parţiale. S-o fi uitat lumea la el, nu s-o fi uitat, cert e că şi la alegerile astea PDL-ul a mai coborît cîteva procente. Nu spun că asta s-a întîmplat din cauză că a ieşit Băsescu să vorbească. Ceva însă e clar – şi PDL-ul ar trebui să observe acest ceva. Într-o zi cu alegeri, fie ele şi locale, un discurs al lui Băsescu, chiar şi din postura de voce oficială a României, nu mai ajută acest partid.
(Trei parlamentari din PDL cu care am discutat, pe rînd, în particular, despre raportul Comisiei Europene mi-au spus că şi lor li se pare exagerat paragraful despre presă. La întrebarea mea, de ce nu recunosc asta o
