În 2012, mai mulţi soldaţi s-au sinucis decât au fost ucişi în luptă. După 10 ani de război, Pentagonul se pregăteşte de vremuri şi mai grele. Sursa: REUTERS

Libby Busbee, mama unuia dintre tinerii militari americani care s-a sinucis, a relatat pentru publicaţia britanică „The Guardian” povestea vieţii fiului ei, William, care a luptat în războiul din Afganistan.

După ce s-a întors acasă din cea de-a treia misiune de un an, tânărul avea un comportament compulsiv: îşi spăla mâinile de zeci de ori pe zi, spunând „Mamă, uite, nu se curăţă deloc”, „Ce anume?”, „Sângele, vezi, sângele nu se poate spăla”. În 23 martie, William a decis să-şi pună capăt zilelor: s-a blocat în maşină şi, deşi mama şi surorile sale ţipau, speriate, la doar câţiva metri distanţă, iar trupele de intervenţie încercuiseră vehiculul, băiatul s-a împuşcat în cap.

O statistică şocantă arată că 177 de soldaţi americani s-au sinucis anul trecut. Este pentru prima oară, în decursul unei întregi generaţii, când numărul militarilor activi care şi-au luat viaţa l-a depăşit pe cel al soldaţilor ucişi în război: 176. În total, în toate categoriile de forţe, (militari activi sau în rezervă) 349 de oameni s-au sinucis în 2012 şi doar 295 au murit în luptă.

Busbee se retrăsese din armată de două luni, deci oficial era veteran, unul dintre cei 6.500 care s-au sinucis în 2012, aproape o persoană la fiecare 80 de minute.

Ruşine şi vină

Cifrele demonstrează disperarea pe care o simt tot mai mulţi militari, dar şi incapacitatea comandanţilor de a găsi o soluţie la problema delicată a angoaselor resimţite de combatanţi.

Contrar opiniilor preconcepute, nu frica sau teroarea pe care tinerii le resimt în luptă au cel mai mare efect negativ asupra psihicului lor, spune William Nash, fost psihiatru al forţelor navale, ci sentimentele de ruşine şi vină pe care le au când se întorc acasă.