Traian Băsescu avea toate motivele să fie bine dispus, duminică la amiază, când a ieşit să exprime “poziţia oficială a României” în legătură cu raportul MCV. Comisia Europeană i-a făcut un cadou extraordinar. Un document oficial de la Bruxelles preia fără discernământ câteva dintre cele mai toxice teze ale propagandei cotroceniste. Inclusiv teoria că presa ar putea fi o ameninţare la adresa instituţiilor statului de drept.

În locul unei radiografii obiective a situaţiei din Justiţie, am primit de la Comisia Europeană o compunere prost documentată şi neglijent ambalată, duhnind de la o poştă a partizanat politic. Erorile cele mai flagrante (cum ar fi cea despre numarul exact al miniştrilor cercetaţi penal) puteau fi uşor corectate dacă autorii raportului ar fi avut curtoazia să-i întrebe şi pe pârâţii de la Palatul Victoria ce părere au despre concluziile lor. Până acum, aşa era cutuma. Că de-aia se numeşte schema asta “mecanism de cooperare şi verificare”. Se pare că raportorii Comisiei Europene au decis acum să o aplice disociat în relaţia lor cu autorităţile de la Bucureşti: cu unii cooperează, pe alţii îi verifică!

Aşteptam de la Bruxelles mai multă rigoare. Îmi dau seama că pentru un occidental realităţile româneşti pot fi năucitoare în complexitatea încrengăturilor lor maligne, însă anumite omisiuni strategice nu pot fi explicate doar prin buimăceala naivă a vreunui birocrat. E imposibil de crezut că scandalul din CSM putea trece neobservat de radarul celor puşi să ne monitorizeze Justiţia. La fel, nu cred că autorii raportului nu şi-au dat seama de potenţialul propagandistic al documentului lor.

Lui Traian Băsescu i s-a oferit şansa de a se prezenta, din nou, drept unica voce “oficială” a României în relaţia cu Europa. Din vară, însă, preşedintele are o mare problemă în a pretinde că vorbeşte în numele românilor. Niciun text ela