România noastră marginală, supusă şi trimisă la colţ, trăieşte astăzi în zodia veselă şi tristă a „coabitării”. Coabitare marca Băsescu cerută, impusă de magiştrii democraţiei de la Bruxelles. Ei ne strunesc, ne instruiesc (măcar dacă ar face-o nepartizan şi cu bună-credinţă) de vreo cinci ani cu infailibilul Mecanism de Cooperare şi Verificare. Iar noi, „ca un popor de mâna a doua”, cum prea bine zicea arendaşul din dealul Cotrocenilor, musai să îngurgităm, ca pe sfânta cuminecătură, monitorizarea comisarilor şi inspectorilor de la Înalta Poartă Comunitară. De aproape o săptămână, asta facem în Parlament, în mass-media, în piaţă, la moară şi la gară. Ţara fracturată în două (operă politică a dezbinatorului din fruntea statului) - băsiştii şi antibăsiştii, două facţiuni pe veci ireconciliabile - dezbat cu fervoare şi patimă recentul MCV pe justiţie venit la Bucureşti, din capitala bătrânului continent. Facţiunea care-l adoră şi îl zeifică pe vaporean găseşte că raportul e corect şi curat ca lacrima. Spune limpede că reacţiunea (USL) năpăstuieşte justiţia, subjugă statul de drept şi îşi ţine penalii în Guvern şi în Legislativ. Ceilalţi, duşmanii preşedintelui mult iubit şi stimat, au insolenţa să constate că documentul produs de CE mistifică realitatea sub masca imparţialităţii şi suferă de un partizanat vizibil. În beneficiul cui? Cei 90 la sută dintre români, care nu-l mai suportă pe suspendatul reînscăunat, nu sunt chiar tâmpiţi (vorba Băselului, „păcăliţi cu televizorul”). Simt şi ştiu cât de onest au... cooperat (şi cu cine anume) şi verificat (doar pe unii anume) domnii raportori „tehnici” din subordinea lui Durao Barroso.

Cât îl priveşte pe dl preşedinte cu tupeul său de a se crede unicul îndrituit să exprime „poziţia oficială a Românei”, constatăm că raportul îl face vesel şi fericit. A ieşit totul pe inima domniei sale. E de mirare cum alde G