Vii obosit de la serviciu şi te întreabă, mereu, cum intri pe uşă “ce mi-ai adus?” La fel, cand vii de la coafor sau de la magazin. Şi te gândeşti că are tone de jucării şi mult mai multe dulciuri decât ar fi necesar, deci… ce mai vrea?!

De fapt, nu vrea nici jucării, nici dulciuri. Deşi, sigur, dacă traduci greşit şi I le oferi, copilul le ia cu mare încântare. Nu îi place că trebuie să staţi despărţiţi atât de mult timp. Înţelege că tu trebuie să mergi la serviciu, ca să aveţi bani pentru toate cele, şi că el trebuie să meargă la grădiniţă sau la şcoală, că acesta este serviciul lui. Dar vrea să ştie că te-ai gândit la el în tot acest timp luuung în care aţi fost despărţiţi.

Dacă în lungile ore în care ai stat la serviciu i-ai făcut un avion din hârtie, i-ai împăturit o bărcuţă sau pur si simplu i-ai printat o imagine de colorat, este pentru el de ajuns să se convingă că nu l-ai uitat. Te-ai gândit la el, chiar dacă trebuia să te concentrezi pe proiecte şi termene stresante. Şi va aprecia asta.

“Uite, am văzut frunza asta mare şi frumoasă pe trotuar, în drum spre serviciu. Am luat-o şi am ţinut-o toată ziua pe birou. Abia aşteptam să ajung acasă ca să o pictăm împreună. Ce zici, ne apucăm? Eu aleg să pictez codiţa cu galben. Tu ce vrei să începi?”

Şi mai este un mic detaliu fără de care fericirea copilului nu va fi deplină. Trebuie să vă jucaţi împreună, fie cu avionul, fie cu bărcuţa. Sau să coloraţi şi să pictaţi împreună. Cele 15 - 20 de minute în care să alungi din minte toate problemele de peste zi şi să te relaxezi în joc îţi vor face bine şi ţie. Tare bine.

Tu ce le aduci copiilor când vii acasă? Cum încerci să compensezi timpul petrecut la serviciu? Cum le dovedeşti că te-ai gândit la ei în cursul zilei?