Premierul Victor Ponta a ajuns la un punct de răscruce. Va trebui să aleagă: ori merge pe drumul Bruxellesului, ori pe drumul Varanului.

Premierul Victor Ponta a ajuns într-un punct critic cu dublul său discurs. De acum, cam toţi aşteaptă probe şi fapte de vitejie de la maestrul aburelii, specializat în a scoate pe gură exact ce doreşte in­terlocutorul să audă. Pre­mierul Ponta a învăţat că aruncatul vorbelor nu cos­tă nimic, însă câteva cu­vin­te necugetate costă enorm. Numai că vremea vorbelor s-a cam dus, răbdarea mul­tora a ajuns la capăt. De pil­dă, Dan Voiculescu îl sus­pectează de-a dreptul că a fraternizat cu Traian Bă­ses­cu. Crin Antonescu i-a cerut să probeze că nu-i aşa. Cum ar putea liderul PSD do­vedi că n-a trădat cauza USL?

Crin Antonescu şi Dan Voiculescu văd, de­sigur, ceea ce poate lesne constata oricine: premierul şi-a schimbat poziţia în câteva chestiuni esenţiale (FMI, buget, gaze de şist, Roşia Montană, ANI etc.), plasându-se ca viziune mai aproape de Traian Băsescu şi PDL decât de partenerii săi din USL. Or, funcţia de premier depinde de spri­ji­nul PNL şi PC din parlament.

Nu depinde în totalitate, deoarece PSD poa­te construi la nevoie o majoritate alter­nativă cu UDMR sau/şi cu PP-DD. Din punct de vedere politic, trimiterea liberalilor în opoziţie, la pachet cu Dan Voiculescu, es­te deocamdată riscantă, cu consecinţe ne­prevăzute asupra alegerilor din 2014. Apoi, Ponta are nevoie de majoritatea de două treimi dacă doreşte cu adevărat reforma constituţională.

Cu toate astea, premierul Victor Ponta a ajuns la un punct de răscruce. Va trebui să aleagă: ori merge pe drumul Bru­xe­lles­ului, ori pe drumul Varanului. Ori se con­formează unor minime stan­­darde euro­pene, după cum sugerează ultimul ra­port MCV, ori cedează pre­siu­ni­lor marilor penali de a în­căleca justiţia cât mai re­pe­de. Din acest punct de ve­de