Coabitarea asta, la care Traian Băsescu nu se aştepta şi pe care USL o suportă fiindcă n-are încotro, n-ar fi cel mai rău lucru din lume, mai ales la noi unde Puterea ii face să dea în delirium tremens pe cei care au prea multă. Cu o majoritate de-o culoare – fie ea şi amestecată – şi un preşedinte de alta, ai zice că România ar putea fi mai puţin abuzată de politicieni. Şi că în loc să se folosească de ea ca pînă acum, omul politic autohton va încerca să-i mai fie şi de folos printre picături.

Îl vezi pe Băsescu trimiţînd înapoi statutul parlamentarului, să mai reflecteze aleşii la imunitatea lor, şi-ţi vine să zici că preşedintele veghează să n-o ia majoritatea razna. Cînd te uiţi cum majoritatea vrea să schimbe Constituţia, ca să n-o mai poată interpreta nici un preşedinte cum îl îndeamnă cheful sau mahmureala, îţi mai trece grija şi dinspre partea dictaturii.

Cum de au ajuns însă parlamentarii să le fie frică pentru imunitatea lor şi cum de a devenit Constituţia o cărticică demonizată? Păi, ia să vedem! Cine a tot umblat în ultimii ani cu Constituţia în mînă, răsucind-o după cum îi venea lui mai bine? Cine i-a ameninţat în ultimii opt ani de la înălţimea funcţiei sale şi pe judecători şi pe procurori? Cine şi-a tot făcut pantofii şi cu CCR şi cu CSM cînd nu i-a convenit cum se vota pe-acolo?Cine se răstea ca la o slugă la şefa Parchetului General? Cine le arăta cu degetul procurorilor de cine să se lege şi pe cine să lase în pace? În timpul şi sub oblăduirea cui s-a ivit în Parlament un partid pe care nu l-a votat nimeni?

Pe vremea cui a apărut ideea comasării alegerilor? Cînd au început să răzbată în presă stenograme încredinţate parchetelor, şi asta în timpul instrumentării dosarelor? Pe vremea cui au fost suspendaţi miniştri cărora li s-au făcut dosare tocmai ca să poată fi suspendaţi? Cine a tot anunţat că se pregăteşte fraudarea alegeril