Nu ştiu dacă e tocmai normal ca o paraşută planetară să ajungă simbol al artei americane. Mă refer la Marilyn Monroe, vedeta care a împletit sexul cu şantajul, până când năravul i-a fost fatal. Anul trecut, lumea întreagă a cinstit-o, cu ocazia rotunjirii a 50 de ani de când marea vedetă a trecut la nemureală.
Faptul că în această mândră se deşertau mafioţii nu sună fals la Hollywood, acolo unde ce era mai frumos, mai puţiform şi mai ţâţos ajungea inevitabil în patul acestor criminali sângeroşi.
Chiar şi ultima seară a vieţii sale a fost petrecută în braţele şi ţepuşa învârtoşată a capului mafiot Sam Giancana, plasamentul proxenet în cauză fiind semnat de nemuritorul Frank Sinatra.
Nu mă îndoiesc că Frank le-a făcut lipeala „în felul lui”, despre care amintea în cântecul „My way”, cea mai cerută bucată muzicală din lume, când e dus omul la groapă.
Faptul că mintea serviciilor secrete americane s-a gândit la un moment dat s-o treacă pe individa blondă prin patul rusului Nikita Hrusciov iar nu-i de mirare, fiindcă la mijloc intrau interese de stat.
Miss Marilyn a sărit calul abia când s-a combinat cu fraţii Kennedy. Mai întâi a sulizat-o armăsarul de preşedinte, apoi armăsarul de procuror general al Americii.: John (dezmierdat Jack) şi Robert (alintat Bobby). La un moment dat, ca prostanca, recunoştea că a rămas groasă, dar – ghinion !- nu ştie cu care dintre ei. De unde se vede că în viaţă nu le poţi şti pe toate. La cât whisky şi câte droguri turna în ea, nici nu e de mirare.
Habar n-am cât talent de amantă avea Marilyn Monroe. Ştiu doar că Tony Curtis zicea despre ea, cu ocazia filmărilor la „Unora le place jazz-ul”, că s-a simţit de parcă l-ar fi sărutat pe Hitler. Cum Curtis era evreu, ne imaginăm sărutul lor.
În privinţa talentului de actriţă şi aici e discutabil. Rolul de pupăză, de prostuţă de profesie, în care cu siguran
