Sesizarea mi-a făcut-o un inginer minier, actualmente pensionar. Ieşiserăm amândoi din magazinul alimentar aflat în complexul Unic Vulcan, iar dumnealui mi-a arătat imobilele de pe partea cealaltă a Bulevardului Mihai Viteazul.
Dacă nu priveşti
cu atenţie acoperişurile acestora, cu greu îşi dai seama de gravitatea pericolului care-i pândeşte, în orice moment, pe pietonii care circulă pe trotuarul îngust de pe lângă aceste blocuri. Pe mai toate dintre ele, ţiglele de abia se ţin. Ba, mai mult, cele de pe blocul nr.45, primul, la parterul căreia se află şi casieria RCS-RDS, au şi început să ajungă jos. Nu mai e mult până când şi altele, de pe blocurile următoare, le vor urma exemplul.
De aceea,
mi-a mărturisit un locatar din blocul 44, el nici nu mai cutează să umble prea mult pe trotuarul de aici. Când vine acasă din oraş, urcă scările de peste drum de poştă, iar pe suta de metri şi ceva care trebuie parcurşi până la scara blocului e cu ochii-n patru. Adică, să-i caşte bine. Fiindcă, deşi am scris despre asta, trotuarul cu pricina a rămas plin tot de troiene de zăpadă şi acoperit cu gheaţă. Şi, ca să fie tacâmul complet, nici cu iluminatul nu stă bine. E locul prielnic în care mergi la sigur dacă ai de gând să-ţi scoţi ochii.
Cunosc versiunea
în chestiunea cu ţiglele căzătoare. Fiind un bloc cu apartamente proprietate personală, ţine de locatarii săi tot ceea ce-i de reparat la blocurile respective. Şi, atenţie, nu sunt singurele din Vulcan aflate în situaţia aceasta. Uitaţi-vă la cele din centrul vechi. Mai toate sunt penale la acest capitol, excepţie făcând blocul N-S-E-V, la care acoperişul, refăcut în urmă cu un an, e nou-nouţ. Da, într-adevăr, în sarcina proprietarilor apartamentelor cade repararea acoperişului, iar procurarea de ţigle noi este numai şi numai treaba lor.
Numai că - aşa cum
