Cu chiu, cu vai, un reporter tv a izbutit să strecoare - la capătul gongoricului discurs de pe aeroport al lui Băsescu, discurs care a abundat de Eu, Eu, Eu, când, de fapt, era vorba de România - o întrebare care frământa opinia publică. Anume, care-i poziţia preşedintelui român faţă de neobrăzarea cu care un reprezentant al Guvernului ungar persistă în a ne da lecţii cum să ne administrăm ţara, iar ambasadorul Budapestei la Bucureşti are tupeul de a repeta, să priceapă şi tâmpiţii de valahi, că Ungaria le cere să-şi modifice Constituţia renunţând la sintagma "stat naţional". Şi acceptând impunerea "Ţinutului Secuiesc pe criterii etnice şi de autonomie teritorială". Cu un început de hăhăit ce voia să trimită chestiunea în derizoriu, Traian Băsescu a refuzat să răspundă. Din mers spre avion a aruncat că e sub demnitatea lui de preşedinte să coboare la nivelul declaraţiilor unui secretrar de stat sau a unui ambasador. Deşi era vorba de un personaj important în Cabinetul ungar, nerepudiat, ci încurajat de premierul Orban Victor, sau de un ambasador agresiv şi măscărici, acreditat chiar pe lângă augusta persoană din Cotroceni şi care, iată, cutează să ne dicteze cum să ne scriem Constituţia.

Personal, nu mă miră, am spus-o şi în precedentul comentariu, tăcerea vinovată a lui Traian Băsescu. Sunt vreo trei, patru ani de când se află în cădere liberă în faţa electoratului român pe care l-a dezamăgit şi l-a batjocorit crunt şi îşi caută colac de salvare pe la Budapesta, prin Covasna sau prin Harghita. Cedând pas cu pas mofturilor arţăgoase ale unor extremişti maghiari, cărora puţin le pasă nu numai de români, ci chiar de coetnicii lor, care duc o viaţă la fel de grea cu majoritarii şi văd stupefiaţi cum liderii lor politici se îngraşă exploatând sentimente naţionaliste primitive şi, în acelaşi timp, jefuind judeţele respective. Lipsa de reacţie, abulia lui Băsescu, com