O dată cu debutul tumultuos al anului politic 2013, evoluţiile viitoare par să prindă contur. Majoritatea din Camere nu  mai este dispusă să-şi mai asume riscuri, după  cum nu mai este înclinată  să încerce realizarea  unui compromis cu cei care i se opun. Adoptarea legii statutului parlamentarilor a anticipat maniera în  care se discută legea bugetului. Amendarea constituţiei este,  natural, următorul pas.

Noua constituţie  social – liberală se va naşte sub semnul  aceluiaşi scenariu care a prezidat la elaborarea celor două versiuni anterioare, de la 1991 şi 2003. În  lipsa voinţei de a se deschide dezbaterea spre cetăţeni, se va prefera transformarea  adunarilor alese ordinar în  camere de revizuire.  Proporţia deţinută de puterea  actuală în Parlament face ca orice  evocare  a dialogului să devină ridicolă.   Camerele vor fi reduse la poziţia de organ de înregistrare şi de adoptare al deciziilor luate în cadrul coaliţiei de guvernare.

Din trecutul recent al României vine şi sugestia trucării/ mimării consultării populare. Inventarea Forumului Constituţional, a cărui conducere este  încredinţată, simbolic, domnului Cristian Pârvulescu este semnul că procesul de  comunicare  cu “ societatea civilă” va fi unul in care nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Spre a se contracara inevitabilele critici din partea  Comisiei Europene,  critici referitoare la modificarea netransparentă si pripită a  legii fundamentale,  organizarea unui simulacru de consultare este obligatorie ca parte din strategia puterii.

Va fi vorba, aşadar, ca  şi în  un urmă cu zece ani, de o elaborată şi  rafinată operaţiune de cosmetizare mediatică, menită să ascundă realitatea lipsei de disponibilitate de implicare în reflecţia constituţională a comunităţii de cetăţeni. Se adaugă la acest artificiu instituţional  previzibil şi sprijinul mediatic pe care îl vor oferi,  cu elan