Identificarea unui personaj negativ responsabil de stagnarea negocierilor privind bugetul Uniunii Europene este dificilă, comentează revista „Time“. Practic, toate cele 27 de state membre îşi promovează interesele naţionale în ceea ce ar trebui să fie cel mai mare efort de lucru în echipă.
Cauza impasului este destul de simplă, scriu jurnaliştii americani. Ţările conservatoare din punct de vedere fiscal, precum Marea Britanie, Germania, Olanda şi Danemarca, vor ca bugetul Europei să fie tăiat în acelaşi mod în care au fost reduse şi cheltuielile guvernelelor naţionale, pentru a remedia datoria care a afectat finanţele publice.
De cealaltă parte, Franţa, Polonia, Italia şi Spania caută să menţină actualul nivel de finanţare din UE şi să redirecţioneze banii economisiţi prin austeritate spre alte programe economice şi sociale care pot stimula creşterea economică. Este vorba, în mare măsură, de aceleaşi probleme care au produs ruptura dintre membrii UE din nord şi cei din sud, privind răspunsul la criza financiară din Europa.
Deşi a fost făcut un pas spre un compromis bugetar, pentru a se ajunge la o înţelegere trebuie să se cadă la un acord asupra diferenţelor de miliarde de euro. La ultimul summit din noiembrie, preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a propus un buget de 973 de miliarde de euro, cu 25 de miliarde mai puţin decât se stabilise iniţial, la presiunea Marii Britanii şi a aliaţilor săi. La summitul care se desfăşoară acum la Bruxelles, după negocieri care au durat mai bine de 18 ore, liderii europeni au ajuns la un acord pentru reducerea valorii bugetului cu 34,4 miliarde de euro.
David Cameron, premierul britanic, se bucura de un anumit sprijin în eforturile sale de a scădea bugetul european, propunerea sa recentă de a organiza un referendum privind menţinerea ţării sale în Uniune, a lăsat impresia că are o viziune an
