de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

08 februarie 2013 21:47

0 vizualizari

A-A+ Cei cu memoria zdravănă îşi amintesc probabil povestea bicicletelor mele care s-au întovărăşit într-o noapte cu nişte băieţi iuţi de mână şi de picior şi despre felul în care nişte poliţişti s-au ocupat (mai bine zis, nu s-au ocupat) de problemă. Anii au trecut, eu mi-am luat gândul de la bicicletele alea, dinspre Poliţie n-am primit nicio veste. Nici că că, nici că că. Amintindu-mi toate întrebările stupide pe care mi le-au pus când am dat declaraţii, replicile demne de bancuri seci, am început să mă amuz pe seama întâmplării. Zilele trecute însă, am avut un dejavu, atunci când un prieten mi-a povestit cum s-a întreţinut cu poliţiştii, după ce s-a dus să reclame furtul unui telefon mobil. Retrăiam senzaţia dialogului nătâng din ziua în care două cadre de nădejde din Poliţie îmi călcaseră pragul pentru a-şi vârî în mapă o declaraţie pe care, ulterior, or fi folosit-o în nişte scopuri la care refuz să mă gândesc. Ca să vă daţi seama de halul în care decurg lucrurile atunci când te duci să reclami că ţi s-a furat ceva, voi relata - din memorie - ceea ce, la rândul lui, mi-a povestit prietenul ăsta al meu. Ţineţi-vă bine: "Şi ziceţi aşa: vi s-a furat telefonul în magazinul x ... Dar cu cine eraţi? Cu un prieten. Aha, cu un prieten. Şi el n-a văzut nimic? Păi, dacă observa ceva, nu eram aici. Dar ce culoare avea telefonul? Negru cu margini gri. Aaaa, deci două culori. Aha. E mai complicat. Uitaţi - zice păgubitul - telefonul are un cod după care poate fi identificat şi se poate localiza, poate fi depistat utilizatorul telefonului. Da? Şi dacă omul îşi dă altă identitate? Zice că îl chemă Ionuţ Radu şi pe el îl chemă Radu Ionuţ. Vedeţi cu ce aspecte ne confruntăm noi? Lucrurile nu sunt chiar aşa simple. Daţi dumneavoastră o declaraţie. Păi, am mai dat una. Daţi aşa cum vă