La distanță de un deceniu, criticul Alex. Ștefănescu insistă să se repete. Una dintre fixațiile domniei sale este valoarea literară a scriitorului Norman Manea. Înainte de 1989, avea obiceiul să se exprime, din cîte înțelegem, oral, însă tranziția l-a mobilizat. Pe la sfîrșitul anilor ’90, prin România liberă, acesta informa publicul larg despre faptul că Norman Manea nu-i decît „un scriitor lipsit de talent, judecînd după cărţile filozofarde şi prolixe pe care le-a publicat în România“. Și-a manifestat recent, în două salve, atașamentul față de această convingere. Ca cititor estival de serviciu al Evenimentului zilei, Alex. Ștefănescu se miră cuma izbutit „inginerul constructor obsedat să devină scriitor“să prostească o lume-n­treagă și să dobîndească atîta amar de faimă. Ca apologet al lui Vladimir Tismăneanu – în preajma elaborării marelui proiect de a-și pune cultura, ori măcar trupul, în slujba președintelui –, Alex. Ștefănescu nu pierde ocazia să ne readucă aminte că, probabil alături de cohortele evreiești care l-au propulsat pe impostorul Manea, vinovat ar fi și Observatorul cultural. În fond, această publicație a girat cu sîrg dezmățul axiologic incriminat devigilentul cronicar. Firește, cîțiva au reacționat considerînd că s-a depășit o limită. Iar dacă opiniile, gusturilesau absența criteriilor lui Alex. Ștefănescu dezvăluie abia exerciții elucubrante & benigne de discernămînt sui generis, atitudinea cu care își tratează preopinenții e cumplit de tristă. Pe pagina electronică a Observatorului cultural, Ovidiu Șimonca e persiflat, apoi expediat după ce abia începuse un dialog, Bedros Horasangian e tratat ca o nulitate literară, iar Bogdan Suceavă e jignit vesel, atrăgîndu-i-se atenția că nu-i de profesie literat, că are gusturi îndoielnice și că vorbește, pe deasupra, în numele poporului american! Paul Cernat scapă doar „tachinat“, ca un fel de june pri