Era pe la începutul verii anului 2010.
Tocmai mă întorsesem de la agapa de 25 de ani de la absolvirea liceului. Simţeam o bucurie în sufletul meu, pentru că-mi revăzusem colegii, dar ceva mă neliniştea profund. Şi în acea seară, aşa cum făceam de câteva ori pe zi în ultimele 2-3 luni, mi-am pipăit sânul drept. Biluţa aceea tare, pe care o simţeam la atingerea degetelor, parcă mai crescuse. Şi totuşi, rezultatul biopsiei pe care o făcusem în urma operaţiei confirmase că era vorba despre o tumoră benignă. Acest lucru se întâmplase cu 8 luni în urmă. Mi se păruse o minune la acel moment şi îi mulţumeam Domnului zilnic că mă ferise de un diagnostic nemilos. Însă, de ceva timp, se strecurase îndoiala în mine. Era acolo ceva, un ceva tare, care tot creştea, exact lângă cicatrice. Mă bântuia gândul că medicul chirurg nu scosese totul la operaţie şi că ar fi putut rămâne o mică tumoră care să-mi pună viaţa în pericol.
Mi-am făcut imediat o programare la mamografie, apoi una la RMN, la un doctor cunoscut ca fiind cel mai bun radiolog pe sân. Am aşteptat, şi iată că a venit ziua în care să-mi ridic rezultatele. Verdictul a fost şocant. Doctorul m-a luat deoparte şi mi-a explicat că, deşi suferisem o intervenţie chirurgicală în urmă cu câteva luni, eram suspectă de neoplasm mamar la sânul deja operat, iar suspiciunea era de 95%. Nu-mi venea să cred. Era un vis urât. Groaznic! Aveam o tumoră de 2 cm. Se pare că medicul chirurg trecuse cu bisturiul pe lângă ea, având în vedere faptul că se dezvolta exact lângă cicatrice.
M-am programat exact în acea zi la cel mai bun chirurg în oncologia sânului. Din păcate, şi dumnealui a fost de aceeaşi părere cu radiologul. Într-o lună şi jumătate, după ce mi-am făcut toate investigaţiile, m-am operat. Pe masa de operaţie s-a confirmat suspiciunea, aşa încât s-a luat decizia de extirpare a sânului drept. Rezultatul biop
