Cîţiva postatori de pe acest blog mă întreabă cum de îl tot critic pe traian băsescu după ce l-am susţinut cîţiva ani. Unul dintre ei m-a diagnosticat, satisfăcut, că aş fi bolnav de cancer şi m-a întrebat cum îmi merge. Mai întîi îl anunţ pe zîmbitorul meu diagnostician că nu e cazul să mă întrebe cum o duc, fiindcă nu sufăr de ceea ce el speră. Apoi le atrag atenţia celor care se miră că-l critic pe traian băsescu, că pe vremea cînd l-am susţinut pe Traian Băsescu, personajul cu acest nume chiar avea aerul că vrea să se lupte cu corupţia şi cu politicianismul hoţ aflat pe deasupra legii.

Chiar şi atunci cînd a început să mi se pară că Traian Băsescu împarte hoţii după culoarea lor politică şi că nu-i arată cu degetul decît pe unii dintre ei, l-am mai crezut, fiindcă mi-am închipuit că face asta ca omul hingherit de cinci partide şi de vreo trei televiziuni. Cînd însă Traian Băsescu a avut la dispoziţie şi un guvern şi o majoritate parlamentară şi m-am mirat că el o ţine tot cu hoţii de peste drum, deşi ar trebuit să se alarmeze de ceea ce făceau hoţii de pe aleea pe care el o credea populată cu îngeri, cine a încercat să-mi taie macaroana? traian băsescu, adică cel pe care l-am apărat pe vremea cînd era la mila justiţiei lui Năstase şi a ministresei Rodica Stănoiu.

Pe atunci traian băsescu era invitat săptămînal la Parchet şi tot săptămînal îl întrebam la Radio Europa Liberă ce mai face, ca pe o victimă a procurorilor zădărîţi politic ce mi se părea că e. Acelaşi Traian Băsescu care-mi ştia şi răsuflarea radiofonică, nu numai numele, a încercat cîţiva ani după aceea să mă radă, în direct la o televiziune, acuzîndu-mă prin telefon că mint în ceea ce îl priveşte şi făcîndu-se că nu mai ţine minte cum mă cheamă. Asta pentru că-l acuzasem, în direct de minciună, înainte de intervenţia lui telefonică.

Atunci cînd în dialogul pe care l-am avut cu el i