Cate patru pfennigi de om, per kilometru: atat trebuia sa plateasca un evreu pentru a calatori cu "trenurile mortii", vagoanele de marfa care ii transportau catre lagarele de exterminare. Caile Ferate Germane au jucat un rol esential in "rezolvarea problemei evreiesti", castigand, pe deasupra, si bani din transportul catre moarte a milioane de oameni nevinovati.
Cine vrea sa calatoreasca cu trenul are nevoie de bilet, chiar si atunci cand plateste pentru propria moarte. Suna cinic, dar este un adevar istoric. Pentru ca Deutsche Reichsbahn, numele de atunci al Cailor Ferate Germane, a primit bani pentru transportul a milioane de evrei si al tuturor celor deportati catre lagarele mortii, scrie Deutsche Welle.
Intre 1941-1944, in "trenurile mortii" au fost transportati aproximativ trei milioane de oameni. Deportatii erau transportati in cele mai primitive vagoane de marfa, dar calatoriile erau platite la pret de tren de calatori, clasa a treia.
Copiii cu varste intre 4 si 10 ani calatoreau la jumatate de pret, iar copiii sub patru ani calatoreau gratis. Toti mergeau catre lagarele mortii din Europa de Est.
Asa-numitele grupuri organizate, de cate 400 oameni, calatoreau, de asemenea, tot la jumatate de pret. Restul tarifului era acoperit de o subventie de la buget, dar, in mod normal, banii veneau din bunurile confiscate de la cei deportati.
Cu alte cuvinte, pentru nazisti era necesar sa deporteze cat mai multi oameni deodata. Si, tinand cont ca incepand cu 1942 camerele de gazare din lagare aveau capacitatea de a extermina cate 1000 de oameni pe zi, "trenurile mortii" au devenit din ce in ce mai lungi.
O mare parte dintre cei deportati nici macar nu a mai ajuns in lagare, murind pe drum: din cauza oboselii, de foame, frig sau boala. Supravietuitorii povesteau ca si dupa razboi simteau in gura sentim
