Vasile George Dâncu, directorul editurii Eikon, vorbeşte despre cum a început aventura în lumea tipăririi de carte, despre cum ducea cărţile cu rucsacul în librăriile din ţară şi despre ţinta de a deveni "un fel de CFR 1907 al editurilor românești".
Ruxandra Hurezean: Eikon este o editură clujeană, aşadar, s-a născut într-un mediu universitar, dar de provincie, ţi-a trebuit curaj pentru asta, vorbeşte-ne puţin despre cum ai început.
Vasile George Dâncu: Nu a trebuit mult curaj, doar să pornești de la zero, să cari cărți cu rucsacul prin librăriile din țară și să crezi că o să iasă în cele din urmă! Începutul stă sub semnul tinereții: a unor băieți buni și simpatici, puțini sonați, care purtau în ranița de editor bastonul nebuniei de a construi o casă de editură, devenită azi un reper. Suntem exacți, nu lipsiți de modestie, dacă spunem că Editura Eikon este la ora actuală cea mai importantă editură din Transilvania. Lucru confirmat și de faptul că, printre numeroasele premii și distincții, anul trecut am primit Locul I pentru cea mai reprezentativă editură la ediția a XIII-a a Târgului de carte „Gaudeamus” Cluj-Napoca, desfășurat în perioada 28 martie-1 aprilie. Pentru prima dată, o editură din Transilvania este onorată cu o asemenea distincție. Așa că nu avem complexe de provincie, dar avem neîmpăcări provinciale când vedem că descentralizarea instituțiilor românești merge greoi. Și soarele cărții răsare (încă) tot de la București. Revenind la certificatul de naștere: începuturile eikonice sunt asemenea unui videoclip de muzică rock în care Valentin Ajder și Vasile G. Dâncu mărșăluiesc pe drumul dificil al Cărții și ulterior li se adaugă tovarășii de luptă Cristina, Sandra, Ioachim, Marius, Alex, Cătălin (au fost și alții și au plecat pe alt drum și le dorim succes). Scopul luptei este de a cuceri piața de carte din România, dar pornind de la Cluj. Am câști