E greu sa prinzi in cateva cuvinte ce a insemnat viata unui om. Pentru noi, studentii de la Filosofie, va ramane mereu drept ‘Tata Solcan’ (el n-a stiut probabil niciodata ca asa-i spuneam), datorita felului in care vorbea cu multa rabdare si sfatuia fiecare student in parte.
Cred ca acea caldura sufleteasca, parinteasca pe care o degaja Profesorul Solcan nu putea veni decat dinlauntrul cuiva care facea totul cu multa pasiune si drag. Pentru mine, a ramas un model al corectitudinii, un om care ne-a invatat ce inseamna respectarea unor reguli si ce inseamna sa abordezi lucrurile in mod meticulos si mai ales rational.
Avea o pasiune pentru lucrurile noi, mai ales pentru tehnologie. Ne dadea de multe ori sugestii (tips) despre cum sa cautam informatii pe Internet. Avea o bucurie si o candoare de copil de fiecare data cand descoperea cate o scurtatura sau orice lucru ce ne-ar fi putut usura munca.
Probabil e imposibil de cuantificat valoarea si utilitatea unor astfel de unelte sociale odata iesit de pe bancile scolii. Pot insa sa spun cu certitudine ca fiecare dintre noi am fost infinit mai ‘bogati’ si mai apti sa ne confruntam cu provocarile zilnice inzestrati cu aceste unelte. Pentru mine, Facultatea de Filosofie ne-a invatat in primul rand cum sa gandim, cum sa rezolvam probleme, si care sunt mecanismele gandirii. O facultate in care studiezi probleme nu (doar) autori.
Pentru mine, educatia trebuie sa fie enciclopedica. Toate facultatile de filosofie de scoala (citeste impregnate ideologic), sunt in acelasi timp si mici laboratoare de spalare pe creier. Profesorii nostrii, si in mod special Profesorul Solcan, au reusit sa pastreze acea atitudine neutra, care vadeste onestitate intelectuala de tipul: exista A, exista B… exista n; eu personal fovorizez B, dar voi va formati propria opinie.
Acest climat intelectual liberal, in care simti ca