E sâmbătă şi e ultima zi de vacanţă. Iau autobuzul şi într-o oră sunt la Padova. După cinci minute de mers pe jos, ajung în Grădinile Arenelor Romane, rămăşiţele de ziduri din secolul I d.C. Alături de ele, Musei Civici agli Eremitani. Într-o parte, Capella degli Scrovegni, în cealaltă Chiesa degli Eremitani, în faţă Palazzo Zuckerman. Cu 13 euro bilet întreg, se poate vedea totul. Prima dorinţă, a mea şi a celor mai mulţi turişti, este să intre în Capela pictată în întregime de celebrul pictor italian din Trecento, Giotto. Aştepţi la uşă 10 minute, apoi eşti pus să vizionezi un film despre Padova şi numeroasele ei obiective turistice (Universitatea Bo, a doua din lume, fondată în 1222, unde se află şi catedra lui Galileo Galilei, Observatorul astronomic al aceluiaşi Galilei, numit în italiană La Specola, cel mai vechi teatru anatomic din lume (1594), Caffe Pedrocchi, cea mai veche grădină botanică din Europa (1545), înscrisă în patrimoniul UNESCO, Basilica San Antonio, Prato della Valle, piaţa centrală a oraşului, Palazzo della Ragione şi Musei Civici, deja amintit, cu toate clădirile lui, amintite şi ele). După care ajungi sub cerul înstelat şi între frescele considerate capodoperele lui Giotto, realizate de acesta la comanda lui Enrico Scrovegni, care dedică capela Sfintei Fecioare, în memoria tatălui său Reginaldo, cămătar de care aminteşte Dante în cântul XVII din Infern. Se spune că ar fi lucrat aici între 1303 şi 1305. Judecata Universală e pictată deasupra altarului, iar sub el o frumoasă statuie a lui Giovanni Pisano. Pereţii sunt împărţiţi pe trei nivele. Scene din viaţa Sfintei Ana şi a lui Joachim, scene din viaţa lui Iisus şi a Fecioarei Maria, aspecte ale Viciului şi Virtuţii, iar tavanul împresurat de stele, toate realizate de maestrul toscan. Mi-l închipui pe Giotto, doi ani închis aici, înnebunit şi sfinţit de propriul lui albastru. Cei doi ani se pr