Elveţia se situează pe locul trei în lume în ceea ce priveşte numărul proprietarilor de arme, estimându-se că există 3,4 milioane de arme la o populaţie de aproximativ 8 milioane de oameni. Totuşi, în ciuda numărului mare de arme de foc, violenţele armate de pe stradă sunt extrem de rare în Elveţia.

Într-un an există o crimă la 200.000 de locuitori, pe când în SUA, această cifră este de câteva ori mai mare. În schimb, rata sinuciderilor şi a crimelor domestice săvârşite cu o armă este mult mai ridicată în Elveţia decât oriunde altundeva în Europa, cu excepţia Finlandei, conform BBC.

Toţi bărbaţii elveţieni apţi, cu vârste între 18 şi 34 de ani, sunt obligaţi să efectueze serviciul militar şi toţi primesc puşti de asalt sau pistoale pe care trebuie să le păstreze la domiciliu.

În Statele Unite ale Americii, dreptul de proprietate asupra unei arme este legat de auto-apărare, în timp ce în Elveţia este văzut mai mult ca o chestiune de securitate naţională, scrie BBC. Pentru mulţi tradiţionalişti, o armă în casă a devenit o metaforă pentru o Elveţie independentă şi fortificată, care a contribuit la menţinerea ţării departe de cele două Războaie Mondiale.

Masacrul din 2001

În ciuda reglementărilor stricte, şi în istoria Elveţiei au existat masacre care au înfiorat populaţia. Anne Ithen îşi aminteşte cu groază de atacul din 27 septembrie 2001 din clădirea Parlamentului din cantonul Zug, pe când prezida şedinţa consiliului. În timpul masacrului, ea a ţinut ochii închişi.

„Nu am vrut să văd. Nu am vrut ca acele imagini să îmi rămână în memorie pentru tot restul vieţii mele. Dar îmi amintesc totul, fiecare detaliu. 90 de gloanţe au fost trase şi, desigur, a fost şi bomba improvizată: era un zgomot infernal“, a povestit Ithen pentru BBC.

Îşi aminteşte că a auzit un zgomot puternic şi a crezut că cineva a răsturnat măsuţa de cafe