Am avut un weekend cam fără fotbal, deoarece acolo, la munte, unde am stat de vineri până duminică, fiinţează o firmă oarecum de cablu care transmite nişte programe, vreo 18-20 (dintre care unele fără sunet, altele cu purici – chiar păduchi, după mărime! -, altele de care n-am auzit vreodată), singurul pe care am putut vedea ceva din Bundesliga fiind, desigur, Eurosport. Oricum, am prins în direct catastrofa de la Dortmund, absolut ilogică, din motive pe care nu le detaliez. Erau însă prezente programele de ştiri. Am plecat, aşadar, vineri spre seară, având imprimate pe retină şi timpan ultimele ştiri şi comentarii prinse acasă: Gigi Becali vorbind despre ultimele meciuri amicale ale Stelei şi despre şansele acesteia în dubla cu Ajax; Gigi Becali vorbind despre negocierile de la Consiliul Europei şi perspectivele României în raport cu sumele alocate pe următorii şapte ani; Gigi Becali povestind despre călătoria sa peste mări şi ţări, pe la ceva locuri sfinte, unde urma să aştepte, printre lumânări şi tămâie, hotărârea judecătorilor de ieri; Gigi Becali explicând cum este el parlamentar liberal şi cum tot el este nu liberal, ci preşedinte al PNG; Gigi Becali povestind cum va muta el mormintele tuturor morţilor din familia sa, precum şi pe toţi cei vii în frunte cu el însuşi într-un loc încă nestabilit de pe Terra, în cazul în care va fi condamnat. Ajuns la munte, pe cele câteva programe, mai puţin pe Eurosport şi încă două, m-am lovit de Gigi Becali de dimineaţă până seara, cea mai fascinantă apariţie fiind cea în calitate de membru al Comisiei Juridice din Parlament, vorbind despre modificarea Constituţiei. Vă întreb: credeţi că există undeva pe lume, oriunde, un al doilea individ care să monopolizeze toată reţeaua de televiune dintr-o ţară? Faceţi pariu că nu-i departe vremea când îl vom vedea şi pe canalele unde cred eu că este cu adevărat locul lui, pe