De ceva vreme mã amuz copios de concurenţa pe care, cu o ambiţie demnã de o cauzã mai bunã, se chinuie sã ne-o facã o publicaţie localã. Ca umil coordonator al unui cotidian local sunt, o spun cu toatã sinceritatea, mândru cã strategiile îmi sunt copiate. Copiate prost, ce-i drept. Prost-prost, dar la milimetru.
Totul a început când, pentru simpla informare a cititorilor şi clienţilor noştri, am amplasat la intrarea în sediul redacţiei un mesh publicitar. Imediat, cealaltã publicaţie localã, co-locatarã a clãdirii sediului nostru, a amplasat nu unul, ci douã bannere publicitare. Şi, cu un prost gust ieşit din comun, o sumedenie de autocolante. Mai lipsea sã lipeascã unele şi pe capacul de la toaletã. Deşi, recunosc, n-am verificat. De teama de a mã înşela. A face reclamã e chiar recomandabil. A deveni agresiv când nu e cazul e chiar penibil.
Mai apoi, am rezervat spaţiu publicitar pe ecranul din intersecţia de la Spitalul de Urgenţã. La nici douã zile, publicaţia concurentã a fãcut acelaşi pas.
Am anunţat noul site, cu flash şi multimedia. Desigur, chiar de a doua zi, au abordat şi ei, timid, domeniul.
Am lansat şi un slogan îndrãzneţ: „În Valea Jiului se citeşte Ziarul Vãii Jiului”. Ca sã se afunde în penibil, publicaţia localã foloseşte acelaşi slogan. Schimbând (bine cã n-au uitat!) doar titlul ziarului.
Ne-am oferit, cu titlu gratuit, parteneri media pentru Zilele Municipiului Petroşani. Ghiciţi cine avea, a doua zi, moţ?
Aceeaşi publicaţie localã ne asalteazã angajaţii, colaboratorii şi clienţii de publicitate cu supraoferte. Din nefericire pentru ei, primesc refuz dupã refuz. Semn cã, în lumea asta, omenia face mai mult decât banii.
Mai nou, sunt şi mari prestatori de servicii de publicitate. Deşi, sunt convins, n-au auzit în viaţa lor de affirmative disclosing, attitude tracking ori aversive factors. Dar, c
