Se întâmplă deseori ca persoane care au prin natura profesiei acces la informaţii economice şi politice să fie întrebate despre perspectivele de viitor.
A face proiecţii a fost întotdeauna riscant, iar în ultima vreme s-a înmulţit numărul falselor cassandre care profeţesc crize apocaliptice, inflamând pieţele şi opinia publică, dar ale căror viziuni sumbre sunt în cele din urmă infirmate de realitate. Făcând o paralelă cu legendele greceşti, se poate spune că riscul acestor false cassandre nu este de a nu fi luate în seamă, ci de a fi luate prea în serios.
Prin urmare, la ce ar trebui să ne aşteptăm pentru 2013? Putem spera că vom avea parte de un an mai calm în care să vedem începutul unei redresări economice susţinute sau suntem doar într-un moment de calm dinaintea furtunii financiare globale perfecte, cu o nouă "lebădă neagră", după expresia lui Taleb, care ar putea să dezlănţuie din nou criza cu şi mai mare violenţă?
O modalitate de explorare a viitorului ar începe cu un bilanţ al anului trecut. 2012 a fost, fără îndoială, un an crucial din mai multe puncte de vedere. Au avut loc alegeri sau transferuri de putere în Statele Unite, China, Rusia, Franţa şi Japonia. În niciunul dintre cazuri rezultatele acestor transferuri de putere nu a fost cu adevărat o surpriză, dar a existat o doză semnificativă de incertitudine pe parcursul anului trecut, care s-a reflectat într-o nervozitate sporită a pieţelor. A fost totodată un an dureros în criza datoriilor suverane din zona euro. Dacă la începutul anului 2012 ieşirea Greciei din zona euro părea o chestiune de săptămâni, iar pe parcursul anului a fost necesară organizarea de două ori a alegerilor parlamentare în Grecia pentru a se ajunge la o formulă guvernamentală stabilă, la sfârşitul lui 2012 ţara avea un guvern cu suficient sprijin parlamentar şi popular pentru a-şi putea asuma un program credibil