Pe 12 februarie se împlinesc 119 ani de la naşterea poetei Otilia Cazimir. Elevii de la şcoala ieşeană ce îi poartă numele o sărbătoresc aşa cum se cuvine. Cu sprijinul Bibliotecii Judeţene “Gh. Asachi” din Iaşi, la Şcoala “Otilia Cazimir” are lor manifestarea cultural-educativă “Otilia Cazimir - Fior de amintiri cu mireasmă de poezie”. Din programul pregătit cu acest prilej amintim: o incursiune vizuală în viaţa şi activitatea literară a cunoscutei autoare de versuri pentru copii, vernisajul expoziţiei de ilustraţii de carte “De pe-o bună dimineaţă” şi prezentarea noutăţilor editoriale din colecţiile Bibliotecii “Gh. Asachi”. Alexandra Gavrilescu, pe numele său real, s-a născut pe 12 februarie 1894 la Cotu Vameş, judeţul Neamţ, fiind cel de-al cincilea copil al învăţătorului Gheorghe Gavrilescu. Şi-a petrecut copilăria în satul natal şi a început să scrie poezii de când era mică. Şi-a urmat pasiunea, urmând cursurile liceale şi universitare la Iaşi, oraş în care şi-a petrecut restul vieţii. Pseudonimul, care nu i-a plăcut, i-a fost ales de scriitorul Mihail Sadoveanu. Tot la Iaşi, la revista literară Viaţa românească l-a cunoscut pe poetul George Topârceanu de care a legat-o o frumoasă poveste de dragoste ce s-a derulat până la dispariţia scriitorului. Din prezentarea făcută pe site-ul wikipedia aflăm că Otiliei Cazimir “părinţii îi spuneau în copilărie Luchi. Din proza sa autobiografică (A murit Luchi) reiese că numele Luchi dispare odată cu intrarea în şcoală, când fetița a crescut şi a devenit elevă. Atunci când este strigată de învăţătoare pe numele ei adevărat, fetiţa nu răspunde, pentru că pe ea toată lumea o strigă Luchi. O colegă îi explică învăţătoarei că acasă i se spune Luchi, ca la căţei!. Mica poetă se simte ruşinată şi îşi spune în sinea ei: Mi-e ruşine de numele meu, mi-e ruşine de mine, mi-e ruşine de tot!”. Fetiţa din Neamţ a simţit în mod tragic li