De ce a decis Papa Benedict al XVI-lea să se retragă? Deşi pare limpede că vîrsta şi nu intrigile Vaticanului l-au determinat să ia această hotărîre, în mass media speculaţiile proliferează.

Papa Benedict al XVI-lea şi-a explicat direct, în tonul unei confesiuni, motivele pentru care renunţă să mai stea la cîrma „bărcuţei Sfîntului Petru”. Spre a o face să treacă cu bine peste apele învolburate ale prezentului, spre a răspîndi lumina Evangheliei, este nevoie deopotrivă de putere trupească şi spirituală. Or, în ultimele luni, Supremul Pontif şi-a simţit slăbite forţele spre a mai putea îndeplini bine, misiunea care i-a fost încredinţată. Dar, lăsînd cîrma din mînă, speră într-o potrivită alegere a succesorului său şi invocă clemenţa şi bunătatea divină. In ceea ce-l priveşte, va continua să slujească cu toată fiinţa sa Sfînta Biserică, ducîndu-şi viaţa în rugăciune. Tipărită în paginile cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG la o zi după ce Papa Benedict al XVI-lea şi-a anunţat suprinzătoarea, istorica decizie, mărturisirea şi argumentele invocate au stîrnit emoţii vii, reacţii imediate din partea mai marilor lumii. Sub titlul „Un gest omenesc măreţ şi religios”, acelaşi ziar publică şi cîteva din opiniile unor oameni politici şi feţe bisericeşti de rang şi nume.

„O decizie majoră, lăudabilă, frumoasă nelipsită de un anume tragism” – astfel percepe într-un articol de fond de pe prima pagină cotidianul DIE WELT decizia Papei Benedict al XVI-lea de a coborî de pe Scaunul uneia din „cele mai dăinuitoare instituţii de-a lungul ultimelor două milenii: Vaticanul.” Supremul Pontif capitulează în faţa vîrstei. Retragerea era previzibilă şi din alte motive, încă de cînd fostul Cardinal Ratzinger a devenit Papa Benedict al XVI-lea: el nu a rîvnit la această funcţie care l-a smuls din lumea cărţilor, catapultîndu-l în vîrful ierarhiei ecleziastice şi în mi