Povestea croitoraşului celui viteaz s-a putea potrivi şi României. Doar că, în loc de şapte (muşte), am avea şoapte (multe).
Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie, când văd cum merg lucrurile, după ce mi se face niţel frică, parcă-mi saltă inima de bucurie. Din vânzoleala de doctrine, glasuri, păreri şi injurii, adevărul scoate capul ca un ghiocel. Nu vesteşte primăvara şi nici vremuri prea bune. Doar că putem percepe mai clar ambele părţi ale paharului. Să luăm, de exemplu, fondurile europene. Unii anunţă victoria, alţii, înfrângerea. Dinclo de partide şi de duşmănii politice, putem să tragem o concluzie. Şi să încetăm a ne mai considera buricul pământului. Dar să ascultăm ce spun alţii despre bugetul propus şi parafat. Parlamentul european e cel care îl aprobă sau îl respinge. Şefii principalelor grupări politice au anunţat că-l vor refuza, aşa cum e. Citez: "Acest acord nu va întări competitivitatea economiei europene. Dimpotrivă, nu va face decât să o slăbească. Nu este în interesul cetăţenilor europeni." – au stabilit, de comun acord (!), Joseph Daul (PPE, conservatori), Hannes Svoboda (socialişti), Guy Verhofstadt (liberali), Rebecca Harms şi Daniel Cohn-Bendit (verzi). Ca să vezi, noi ne certam pe drobul de sare, ca proştii lui Creangă. Fie şi aşa. Sunt cele 40 de milioane o sumă bună sau nebună pentru România?
Dacă ne uităm la cât a primit România pe perioada anterioară, da, e un progres. Dacă ne uităm la cât a accesat până ieri România, e o sumă uriaşă. Dacă privim în viitor, trăgând cu coada ochiului la cei ce vor administra/distribui sumele, suntem în plin SF. Însă, dacă ne comparăm cu vecinii, raportând sumele la teritoriu şi la populaţie, suntem tot la coada vacii. Fiecare se încruntă la partea paharului care îi convine. Pe scurt, dacă bugetul va fi votat (şi am mari îndoieli), România primeşte mai mult decât merită şi poate folosi, dar mai puţin d