România se numără printre codaşele Europei atunci când vine vorba despre donarea de organe, fie că vorbim despre donatori vii sau despre cei pentru care medicii nu mai pot face nimic. Mulţi români invocă faptul că nu este creştinesc să donezi, pentru că trebuie să intri în pământ aşa cum ai venit pe lume, dar inclusiv Biserica Ortodoxă şi-a manifestat acordul în legătură cu donarea de organe. „Transplantul de ţesuturi şi de organe este una din formele de vârf ale practicii medicale contemporane, care transformă suferinţa în nădejde pentru mai multă viaţă. Este o performanţă a ştiinţei şi a practicii medicale pe care Biserica o binecuvântează atâta vreme cât, prin transplant, se rezolvă criza determinată de lipsa altor soluţii de vindecare şi se redă viaţa normală unei persoane, fără însă a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca să trăiască altcineva”, spun mai-marii Bisericii Ortodoxe Române. Dincolo de toate aceste aspecte, fiecare om are libertatea de a fi de acord cu donarea de organe sau nu. Mă voi opri însă asupra unui alt aspect, care cred că ar duce la salvarea multor vieţi. Cred că fiecare cetăţean ar trebui, atunci când împlineşte 18 ani, să-şi manifeste poziţia privind acest subiect. Astfel, atunci când devine major, fiecare tânăr ar trebui să fie obligat prin lege să meargă la medicul de familie şi să răspundă simplu la întrebarea: „Sunteţi de acord să vă donaţi organele, în cazul în care veţi intra în moarte cerebrală?”, cu „da” sau „nu”, fără explicaţii suplimentare.

Răspunsul să fie trecut fie în cardul naţional de sănătate, dacă va fi introdus în cele din urmă şi distribuirea sa nu va fi amânată la infinit sau, mai sigur, cred că răspunsul ar trebui să fie trecut în cartea de identitate. Ulterior, dacă există persoane care îşi schimbă viziunea în legătură cu donarea de organe, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a m