Campania CNA pentru curăţirea audiovizualului e una dintre cele mai interesante iniţiative din 2013. Aproape la fel de provocatoare precum panourile poliţiei locale sector 5 în care ni se spune că sîntem atacaţi din toate părţile de hoţi.
Trendul e însă clar: instituţiile de stat fac ce ar fi trebuit să facă ONG-uri, grupuri de iniţiativă etc. Poliţia trebuie să prindă hoţii nu să-mi spună mie să mă port ca un paranoic-ultimul-stadiu, să merg cu geanta strînsă în braţe, pe sub palton eventual, sau s-o sun pe bunica să nu mai dea drumul la absolut nimeni în casă. Sau poate să-mi iau o armă, nu?
Petiţia CNA e şi mai şi. Avem un Consiliu numit politic de oameni pe care i-am ales. Nu mă deranjează mecanismul politic, ci rezultatul, funcţionari blazaţi, speriaţi de bombe, sub ochii cărora degradarea economică media a fost însoţită armonios de competiţia jegului.
Acest Consiliu are deja o lege a audiovizualului care funcţionează. Are prevăzute în diverse forme lupta cu indecenţa sau cu ce-i mai doare pe semnatarii petiţiei. Totuşi, nu e de ajuns. Cum poţi să treci în lege preocupări precum “valorile” naţiei sau teama de “alcoolism”? Formulările sînt legendare:
Valul din ce în ce mai mare de mizerie propagat prin televiziuni poate zdrobi valorile națiunii.
Încurajarea promiscuității, a alcoolismului și infidelității, a violenței și vulgarității, promovarea caracterelor murdare și a lipsei de încredere în oameni trebuie să fie oprite dacă vrem ca viitorul copiilor noștri să nu fie stigmatizat irecuperabil de aceste vicii. (sursa)
“Caracterele murdare” se fac la televizor? Cea mai sterilă discuţie posibil. CNA nu trebuie să facă petiţii, CNA trebuie să acţioneze. Nici măcar nu are nevoie de prevederi legale în plus. Poate discuţia despre must carry să fie purtată responsabil, ceea ce nu s-a întîmplat absolut deloc cu noua listă de posturi ca