Extrase dintr-o analiză a publicației Stratfor, semnată de Lauren Goodrich și Marc Lanthemann, în seria „Geopolitical Weekly”.
Capacitatea viitoare a Rusiei de a rămîne un furnizor de energie la nivel global și forța pe care sectorul energetic o dă Kremlinului constituie subiecte crescînde de preocupare. După un deceniu de exporturi și venituri solide, Rusia reduce prețurile la exporturile de gaze naturale în Europa, în timp ce proiecțiile pe tema veniturilor Gazpromului, gigantul ei energetic, sînt, începînd din acest an, în declin. [...]
Rusia deține rezervele de gaze naturale cele mai mari din lume, alternînd constant cu Arabia Saudită pe locul de prim producător de petrol. Țara furnizează o treime din necesitățile de petrol și gaze naturale ale Europei și este pe cale de a exporta mai mult pe piețele înfometate de energie est-asiatice. Sectorul energetic este de departe un bun mai mult decît comercial pentru Moscova; este unul din pilonii stabilizării Rusiei și ai forței ei crescînde de mai bine de un secol. Kremlinul a desemnat sectorul energetic ca un subiect prioritar al securității naționale a Rusiei, în mod special de cînd recentele schimbări pe planul tendințelor mondiale și interne au aruncat îndoială asupra continuității forței sectorului energetic.
De-a lungul istoriei ruse, sectorul energetic al țării s-a consolidat și a slăbit în mod periodic. Administrarea acestui ciclu a constituit un element central în politica internă și externă rusă, încă din timpul țarismului. Povara istorică se află astăzi pe umerii regimului Putin. [...]
Strategiile energetice moderne ale Rusiei au început să se formeze după cel de-al Doilea Război Mondial. Cu Uniunea Sovietică devenită una din cele două puteri hegemonice acoperind o Europă x divizată, Moscova nu a mai în