Trecutul nu este o alta tara. Mi-a revenit in minte acest lucru afland despre un rechizitoriu virulent, incoerent si diszgratios semnat de un jurnalist roman la adresa mea. Nu discut aici scrierile elogioase semnate de acelasi autor, devenit procuror, la adresa cartilor mele. Ori invitarea mea sa vorbesc la Muzeul Literaturii Romane pe care il conducea in urma cu cativa ani. Ori faptul ca se face iremediabil de ras cu consideratiile sale puerile, de un dezolant amatorism, despre Teoria Critica a Scolii de la Frankfurt si receptarea ei in Romania anilor 70. Utilizarea manipulativa a unor texte scrise inainte de plecarea mea din tara este o practica veche. O facea Securitatea, au facut-o “Romania Mare”, “Tricolorul” etc Acum o face Radu Calin Cristea in “Observator Cultural”. Din pacate, nu doar el.
Nu mai vorbesc ca imi face o culpa din citarea lui Santiago Carrillo intr-un volum din 1976. A auzit el de eurocomunism? Consider ca unele din acele acele texte au reprezentat regretabile concesii facute dominatiei ideologice comuniste. Nu insa si cele despre Adorno, Marcuse, Habermas, H. H. Stahl, C. Noica, tanarul Lukacs, Karl Korsch si Antonio Gramsci. Sa te ocupi de tanarul Marx nu era catusi de putin un gest conformist. In plus, daca eram un pion atat de important in aparatul ideologic (lucru fals), cum de n-am fost macar asistent universitar ori cercetator la un institut al Academiei? De ce am lucrat ca sociolog la Institutul pentru Constructii Tipizate si nu la “Era Socialista”, la Centrul de Cercetari pentru Tineret din subordinea CC al UTC, la Academia “Stefan Gheorghiu” ori macar ca redactor angajat la revistele de tineret (“Scanteia Tineretului”, “Viata Studenteasca”, Amfiteatru”, chiar “Luceafarul”)?
Un tanar cercetator (dl Dorin David) propune, tot in “Observator Cultural”, o paralela intre optiunile gardiste ale lui Mircea Eliade in anii 30 si c
