Frau Merkel, cocoţată la pupitrul  bruxellez, îi dă întruna cu “compromisul echitabil”. Perversă găselniţă, altminteri, deoarece corectitudinea politică nu e posibilă altcumva. Cel puţin aşa ni se transmite dinspre noua stăpânire europeană. Cât de echitabil  o fi machiavelicul  compromis, în care câţiva  hotărăsc, iar ceilalţi, mulţi şi nevoiaşi, execută întocmai ? Mecanismul de Cooperare şi Verificare ar trebui să asigure o astfel de concesie, dacă e să-i luăm în serios pe comisarii vătafi. Denumirea asta îmi provoacă frisoane, mă îngheaţă, întrucât şi ghilotina era tot un mecanism. Ca şi menghina... Preferam ceva care să presupună suflet, omenie, emoţie, nu şurubărie, manivele şi piuliţe, fiare adică. Spontaneitate, fantezie, nu rutină şi cinism ! În fine... În realitate, drăcovenia născocită de asupritorul modern este chipul sinistru al anihilării fiinţei  naţionale. Şi al statelor despuiate de suveranitate. Cooperăm în ce? mă întreb  revoltat de ipocrizia fără seamăn a integratorilor cu forţa. Despre ce cooperare este vorba când independenţa şi autonomia economico-financiară şi militară au fost şterse din practicile interstatale ? Stând în genunchi nu poţi decât cerşi, nimic altceva. Fiindcă de-a buşilea ne-au pus nemernicii ăia veniţi să ne  umilească până la capăt. Deh, n-au descălecat singuri, i-au sprijinit mereu complicii din interior, cozile de topor împuiate  de-a valma aici din secături, lichele şi trădători. Subordonarea noastră este totală,  nu încape vreo îndoială,  suntem verificaţi în orice orificiu. Monitorizarea  nu slăbeşte  deloc, încă nu ne-au vândut pe  de-a-ntregul. Ne ţin în vârful  biciului, plesnindu-ne  şi batjocorindu-ne în piaţa publică,  arătaţi cu  degetul ruşinii. Înfometaţi şi sărăciţi cu ucaz de la tiranicele  fonduri monetare mondiale. Să ne intre bine în cap că avuţiile patriei, ce-a mai rămas din ele !, sunt promise deja propriet